Neurotransmitatorii si impactul lor asupra sanatatii

Cercetatorii sunt de parere ca dezechilibrul neurotransmitatorilor la nivel cerebral poate determina anumite afectiuni. Acest dezechilibru impiedica creierul sa transmita mesajele de la un neuron la altul, fapt care deregleaza intregul circuit nervos. In consecinta, creierul nu comunica bine cu restul organelor, iar persoana afectata incepe sa aiba simptomele unei afectiuni cerebrale sau psihice.

Existenta unor molecule cu rol neurotransmitator a fost confirmata pentru prima data in 1921, de Otto Loewi, pana astazi fiind cunoscuti peste 50 de neurotransmitatori. Care sunt cei mai importanti neurotransmitatori si cum ne influenteaza acestia sanatatea sunt doua intrebari la care va raspundem mai jos.

ACETILCOLINA este primul neurotransmitator, identificat in 1921 de Otto Loewi, biolog german, lau­reat cu Premiul Nobel in 1936. Este implicata in activitatea muschilor, intervine in transmiterea influxului nervos in cadrul sistemului vegetativ si in mecanismele somnului. Sca­derea acetilcolinei la nivel cerebral este implicata in boala Alzheimer si scaderea functiilor cognitive.

SEROTONINA (5-hidroxi-triptamina) reprezinta un neurotransmitator in­hibitor cu impact major asupra com­portamentului si starii emotionale. Nivelul scazut al acesteia se asociaza cu depresia, controlul deficitar al maniei, tendintele suicidale, compor­tamentul obsesiv-compulsiv, dar si cu apetitul alimentar crescut si aparitia tulburarilor de somn. Anomaliile serotoninergice mai sunt corelate cu autismul, epilepsia si cu ADHD. Prozac-ul, dar si alte antidepresive, functioneaza prin reducerea reincor­porarii serotoninei in neuroni.

DOPAMINA este un neurotransmita­tor inhibitor. La nivel cerebral, este asociat cu placerea, trairile pozitive, recompensele si dependentele. Nivelul dopaminei poate creste sub influenta unor substante precum: cocaina, opiumul, heroina, alcoolul sau nicotina. Schizofrenia este core­lata cu nivelul crescut al dopaminei la nivelul lobului frontal. In cealalta extrema, un deficit de dopamina in ariile motorii ale creierului este res­ponsabil de aparitia Parkinsonului (caracterizat in primul rand prin tre­mor) si a dependentelor.

NORADRENALINA (NOREPINEFRINA) este neurotransmitatorul care declanseaza starea de alerta. Predo­mina in sistemul nervos vegetativ simpatic, are drept efecte cresterea frecventei cardice si respiratorii, a presiunii sangvine. Glandele suprare­nale elibereaza noradrenalina in cir­cuitul sangvin, alaturi de epinefrina (adrenalina). Situatiile stresante tind sa epuizeze noradrenalina si determi­na hipoactivitate, in timp ce activita­tea fizica creste nivelul acesteia. No­repinefrina este asociata cu tulburari afective si cu sensibilitatea organis­mului fata de factorii de mediu.

ADRENALINA (EPINEFRINA) este un neurotransmitator cu rol excitator, care induce starea de stres in orga­nism, declansand mecanismele tip „lupta sau fugi” (cresterea frecventei cardiace, a presiunii sangvine, dila­tarea bronhiilor si pregatirea orga­nismului pentru arderea lipidelor si sinteza de glucoza). Cercetatorii mai considera ca adrenalina are efect pozitiv in consolidarea memoriei umane.

COMUNICAREA NEURONALA
In creier exista miliarde de neuroni, iar comunicarea informatiei intre acestia se face prin intermediul compusilor de natura chimica – neurotransmitatori –, printr-o fanta care poarta numele de sinapsa. O celula nervoasa normala poate dezvolta peste o mie de sinapse. Neurotransmitatorii sunt eliberati la nivelul neuronilor, in cadrul terminalului presinaptic. Mai departe, moleculele acestor substante traverseaza fanta sinaptia pentru a fi acceptate de catre un alt neuron, prin receptori specifici. Actiunea care urmeaza poate sa fie de excitare a celulei nervoase sau de inhibitie.

GABA (ACIDUL GAMA-AMINO-BUTIRIC) e cel mai important neurotransmitator inhibitor al Sistemului Nervos Central (SNC). Acesta actioneaza prin contracararea neurotransmitatorilor excitanti care duc la aparitia anxietatii. Dereglarile la nivelul acestui neurotransmitator pot determina hi­perexcitabilitate, inclusiv deficiente in dezvoltare, retard mintal si epilep­sie, tulburari depresive, tulburari de somn, dependenta de droguri, proce­sare senzori-motorie si coordonare motorie. Niveluri ridicate de GABA au fost gasite in plasma tinerilor cu tulburari autiste, unii cercetatori considerandu-l drept marker bio­chimic al autismului, al ADHD si al tulburarilor de conduita.

GLUTAMATUL este o „ruda” a GABA, insa are efect excitant. Este cel mai abundent neurotransmitator la nivelul SNC – aproximativ ½ din neuronii cerebrali – si este foarte important pentru memorie. In exces, glutamatul este toxic pentru neu­roni, excesul contribuind la moartea acestora. Una dintre cauzele sclero­zei laterale amiotrofice este si exce­sul de glutamat.

ENDORFINELE sunt molecule cu rol neurotransmitator si au o structura asemanatoare opioidelor si efec­te inhibitoare, fiind implicate in placere si reducerea durerii. Unele animale se bazeaza pe acest tip de neurotransmitatori pentru a intra in hibernare.



Referinte:

1. Relatia dintre neurotransmitatori, comportament si abuz: o privire retrospectiva, Autori: Adrian V. Rus, Sheri R. Parris, Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania.
2. Manualul Merck de diagnostic si tratament, editia a XVIII-a, 2010.
3. Corpul Uman, Manual Complet, Ghid ilustrat de anatomie, fiziologie si afectiuni ale organismului, editura Litera, 2014.

Articol publicat in Nr. 2 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa”