- Mituri despre infertilitate
- Ce solutii avem cand ne confruntam cu infertilitatea
- Cauze frecvente ale infertilitatii: endometrioza si sindromul ovarelor polichistice
Impactul psihologic al infertilitatii
Infertilitatea este dificil de gestionat si se poate transforma intr-o experientacu efecte profunde asupra starii psihoemotionale a ambilor parteneri.
Infertilitatea este o problema de sanatate a reproducerii foarte delicata, care are consecinte multiple, de la suferinta personala la repercusiuni familiale si sociale. Progresele facute in tratamentul infertilitatii, inclusiv in tehnicile de reproducere asistata, cum este FIV, dau sperante multor cupluri. Pentru ca majoritatea discutiilor s-au concentrat in principal in jurul performantelor medicale ale acestor tratamente, subiectele care tin de consecintele emotionale ale infertilitatii au ramas in plan secundar. Acestea sunt insa extrem de importante, neindeplinirea dorintei de a avea un copil putand determina un nivel ridicat de stres, frustrare, anxietate, sentimentul de pierdere a controlului asupra propriului corp, stigmatizare, scaderea stimei de sine, sentimente de inferioritate si vinovatie sau depresie cronica. Interventiile psihologului s-au dovedit de mare ajutor in sprijinirea cuplurilor pentru o mai buna gestionare a starilor emotionale generate de confruntarea cu infertilitatea.
DIAGNOSTICUL DE INFERTILITATE, INCEPUTUL UNUI PROCES DELICAT
Dupa un an in care cuplul incearca obtinerea unei sarcini, dar fara rezultat, e recomandata solicitarea de asistenta medicala specializata. De obicei, urmeaza cateva luni de teste, ajustari ale stilului de viata, tratamente. Daca in continuare nu se obtine o sarcina, ingrijorarea partenerilor se intensifica si incep sa apara primele semne de tristete, irascibilitate, autoizolare, furie sau chiar crize existentiale provocate de neputinta de a controla ce se intampla in propria viata.
Cresterea presiunii asupra relatiei dintre parteneri si tendinta de a se invinovati (pe sine sau unul pe celalalt) le poate afecta viata intima si satisfactia relatiilor sexuale (sunt studii care arata ca diagnosticul de infertilitate poate chiar reduce activitatea sexuala a cuplurilor si provoca apatia) sau poate provoca dezechilibre emotionale atat de mari asupra vietii de cuplu incat sa duca, direct sau indirect, la esecul tratamentului pe care-l urmeaza sau la intreruperea prematura a acestuia.
O FURTUNA PSIHOEMOTIONALA
Multe dintre cuplurile care se confrunta cu probleme de fertilitate se simt neintelese, neacceptate social, respinse de familie si se autoinvinovatesc pentru ca nu pot concepe in mod natural – sentimente care, in timp, pot duce la cresterea simptomatologiei clinice. Odata cu inceperea procedurilor de tratament, se adauga si alte emotii, legate de sentimentul de renuntare la controlul asupra propriului corp si de imprevizibilul rezultatelor. Tehnicile de reproducere asistata includ inseminarea intrauterina (IUI) si fertilizarea in vitro (FIV) si, desi si-au dovedit eficienta, sunt considerate extrem de solicitante din punct de vedere psihoemotional. Cu cat o femeie care urmeaza un tratament pentru imbunatatirea fertilitatii manifesta simptome mai pronuntate de depresie, cu atat este mai probabil sa renunte (in cazul FIV, chiar dupa o singura procedura), uneori si daca prognosticul este favorabil (Rich & Domar, 2016).
Mai mult, cand cuplurile decid sa aplice o tehnica de reproducere asistata, aceasta este vazuta adesea ca ultima solutie, ceea ce le amplifica anxietatea.
Stresul este prezent in diferite forme in viata cuplurilor infertile – daca accesul la tratament este limitat din motive financiare sau daca mai multe cicluri de tratamente se dovedesc nereusite, stresul se intensifica si determina multe cupluri sa renunte, in ciuda unui prognostic incurajator din partea medicilor. De aceea, desi stresul psihic este considerat mai mult un rezultat decat o cauza a infertilitatii, exista dovezi ca niveluri ridicate de stres psihic cresc riscul sau agraveaza infertilitatea.
INFERTILITATEA AFECTEAZA CUPLURILE IN MODURI DIFERITE
Relatiile unor cupluri se deterioreaza, in timp ce alte cupluri se apropie si devin mai puternice in timpul acestui proces in care incearca sa devina parinti. Diferentele de perspectiva dintre femei si barbati sunt adesea o alta sursa de conflict in cuplurile infertile. Pentru femei, a avea copii este adesea vazuta ca implinirea suprema si, de aceea, se implica in procesul de conceptie cu sentimentul unei misiuni, al unui obiectiv ce trebuie atins (sexul devine „procreativ” mai degraba decat „relational” sau „recreativ”). In acelasi timp, femeile simt nevoia sa-si impartaseasca sentimentele cu privire la incercarea de a avea copii mai mult decat barbatii si sunt mai predispuse la suferinta emotionala ca urmare a infertilitatii. Uneori, presiunea pe care o pun asupra lor insele este atat de mare incat se ajunge la distorsionarea grava a relatiilor cu membrii apropiati ai familiei (invidie sau gelozie pe surori care au copii, agresivitate la adresa parintilor sau socrilor), la atacuri de panica, tulburare obsesiv-compulsiva, anorexie sau bulimie nervoasa etc.
SPRIJINUL CELOR APROPIATI ESTE ESENTIAL
Familiile se transforma uneori intr-o sursa de stres suplimentar, prin intrebari despre motivele pentru care partenerii nu au un copil, prin insistenta de a fi incercate tratamente care in cazul altor cupluri au avut efect, prin invinovatirea voalata sau directa a unuia dintre parteneri ori prin tratarea partenerului responsabil ca si cum ar fi „defect”, prin amenintarea cu un potential divort in caz de esec etc.
Pe de alta parte, sustinerea persoanelor semnificative din viata cuplurilor este uneori absenta deoarece cuplurile infertile nu impartasesc dificultatileprin care trec, temandu-sede reactiile celor din jur, de faptul ca nu vor fi intelese sau ca vor fi privite compatimitor sau cu repros – de aceea, de cele mai multe ori, partenerul de viata constituie sprijinul principal. Colaborarea cu un psiholog sau participarea la intalnirile unui grup de suport au rolul de a scoate cuplul dintr-un mediu care amplifica anxietatea, de a oferi exemple pozitive si de a-i incuraja pe cei doi sa ia deciziile care sunt potrivite in cazul lor.
TIPURI DE PSIHOTERAPII
Terapia cognitiv comportamentala ajuta persoana sa-si identifice comportamentele negative si sa le inlocuiasca cu unele pozitive si adaptative. Acest lucru presupune reducerea gandurilor negre, imbunatatirea comunicarii dintre parteneri, exteriorizarea temerilor legate de rezultatele tratamentului.
Terapia orientate pe compasiune incurajeaza persoanele aflate in tratament sa manifeste compasiune fata de ele insele si fata de cei din jur, ceea ce reprezinta un raspuns emotional cu impact benefic. De asemenea, aplicarea tehnicilor de mindfulness la persoanele infertile are efect pozitiv asupra reducerii nivelurilor de suferinta, anxietate si depresie.
Terapia de grup s-a dovedit utila persoanelor care se confrunta cu infertilitatea si care, in primul rand, au nevoie sa stie ca nu sunt singure in incercarea lor de a deveni parinti. Grupurile de terapie ofera asistenta prin crearea unor conexiuni intre experientele mai multor persoane care se confrunta cu aceleasi dificultati, participantii invatand unii de la ceilalti cum sa gestioneze situatiile, relatiile, emotiile, luarea deciziilor.
Atat grupurile de suport, cat si consilierea psihologica au un rol important in tratamentul infertilitatii. Acestea imbunatatesc impactul emotional resimtit de cupluri, previn deteriorarea relatiilor dintre parteneri si sporesc ratele de succes in tratamentul infertilitatii.
3 date statistice despre infertilitatea in Romania
Primul studiu despre infertilitate din Romania, realizat pentru Asociatia de Reproducere Umana Asistata (ARUR) in 2018, arata ca, si in tara noastra, comportamentul reproductiv a suferit transformari semnificative in ultimele decenii si ca fertilitatea scade intr-un ritm accelerat, situandu-se sistematic sub nivelul de inlocuire a generatiilor (care este de circa 2,1 copii/femeie).
16,8% din populatia fertila studiata s-a aflat sau se afla intr-o situatie de infertilitate
Trei din zece cupluri care isi doresc un copil nu au reusit sa obtina o sarcina, desi incearca de 1-5 ani (27%), iar 1 din 10 cupluri persevereaza in incercarea lor de peste 5 ani (11%).
60% dintre cuplurile cu probleme de infertilitate au obtinut o sarcina in maximum 2 ani cu ajutorul tratamentelor.