Alimentatia copilului – o problema cu doi poli de greutate

Cea mai importanta sursa pentru dezvoltarea copilului, hrana, este, poate, printre cele mai mari responsabilitati ale parintelui. Cum inca exista conceptia potrivit careia un bebelus sanatos trebuie sa fie „grasunel”, avem, pe de o parte, copiii care reusesc sa se alinieze cu obiectivele parintilor, indreptandu-se, prin efortul acestora, spre obezitate, iar pe de alta parte, exista si copii care n-au pofta de mancare si pentru care problema asigurarii nutrientilor creeaza alte dificultati. Mai presus de orice, aratati-le copiilor ca ii iubiti, asigurandu-le o alimentatie echilibrata si un stil de viata sanatos!

text: Dr. Adina Anghelea, medic specialist medicina de familie, consultant Centrul de Medicina Integrativa Secom®


OBEZITATEA INFANTILA

Obezitatea este o boala cronica si complexa care afecteaza milioane de oameni din intreaga lume, din pacate, si copiii!
Cauza obezitatii este dezechilibrul intre aportul de energie si consumul acesteia prin metabolismul bazal, activitati fizice si termogeneza. Factorii favorizanti ai obezitatii sunt stilul de viata sedentar, unele modificari genetice, cresterea excesiva a greutatii sau alimentatia dezechilibrata a mamei in perioada sarcinii, diabetul gestational, greutatea crescuta/scazuta a nou-nascutului, unele medicamente sau boli neuro-endocrine.
Obezitatea se manifesta prin depunerea excesului de grasimi in si in jurul organelor si in tesutul subcutanat, cu formarea unui tesut adipos/gras.

Tesutul adipos este de doua tipuri: alb si brun. Tesutul adipos alb stocheaza grasimea care serveste ca rezerva de energie pentru organism, in timp ce tesutul adipos brun protejeaza impotriva obezitatii, avand un rol important in termogeneza (producerea de caldura). Bebelusii au o cantitate mare de grasime bruna, aproximativ 5% din greutatea corpului. Pe masura ce copilul inainteaza in varsta, grasimea bruna se reduce din cauza dezvoltarii celorlalte mecanisme care asigura producerea caldurii si mentinerea temperaturii corpului.

Copiii care au un parinte obez au un risc cu 20% mai mare de a suferi si ei de obezitate, iar „sansele” cresc pana la 80%, daca ambii parinti sunt obezi. O alta statistica alarmanta arata ca obezitatea din adolescenta este o povara pe care multi o duc toata viata. 80% dintre adolescentii obezi devin adulti obezi.
Supraponderabilitatea si obezitatea au efecte puternice asupra sanatatii copiilor, acestia avand risc de a dezvolta probleme majore de sanatate cum ar fi diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arteriala, dislipidemie, tulburari respiratorii, emotionale, hormonale, osteoarticulare.
Unele dintre aceste probleme de sanatate pot aparea tarziu, la varsta adulta.

MATEMATICA OBEZITATII
Evaluarea obezitatii la copii se calculeaza, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in functie de Indicele de Masa Corporala (IMC), exprimat in percentile (cel mai utilizat indicator clinic pentru monitorizarea dimensiunilor si dezvoltarii fizice a copiilor), stabilit in functie de varsta si sex:

• normoponderal: intre 5 si 85 percentile;
• ​supraponderal: intre 85 si 95 percentile;
• ​obezitate: peste 95 percentile.

Reducerea si mentinerea greutatii normale sunt un proces dificil si de durata. Dietele si restrictiile severe pot avea efecte negative asupra dezvoltarii copiilor. Pentru mentinerea greutatii normale a copiilor, se recomanda ca schimbarile nutritionale sa se desfasoare etapizat, incepand prin inlaturarea unei singure greseli de alimentatie (ex.: dulciurile), pentru a reduce aportul de calorii, fara a micsora cantitatea de nutrienti necesari.

CONTROLUL DIETEI SI AL COMPORTAMENTELOR ALIMENTARE
Familia este primul si, poate, cel mai influent model pentru copii. Acestia invata prin imitatie, de aceea este important sa:
- implicati intreaga familie in adoptarea unei alimentatii si a obiceiurilor alimentare sanatoase;
- acordati o atentie speciala micului dejun; copiii care au micul dejun sanatos sunt mai putin expusi la obezitate, in comparatie cu cei care nu au acest obicei alimentar;
- evitati alimentele bogate in grasimi, studiile aratand o relatie directa intre aportul de grasimi si cresterea in greutate; orice copil, chiar daca nu este supraponderal, trebuie sa consume numai „grasimi bune” (acizi grasi polinesaturati si mononesaturati);
- nu reduceti drastic grasimile sanatoase, deoarece, fara ele, organismul va utiliza propriile proteine ca sursa de energie, cu influenta negativa asupra cresterii copilului;
- explicati copiilor beneficiile alimentelor sanatoase si incercati sa ii „imprieteniti” cu acestea;
- implicati copiii in pregatirea alimentelor si explicati-le efectele acestora asupra organismului;
- limitati consumul de sucuri si bauturi racoritoare, deoarece contin cantitati foarte mari de zahar; incurajati copiii sa consume fructe, care furnizeaza energie, fibre si nutrienti specifici;
- nu eliminati totusi complet dulciurile, deoarece copiii vor fi mai pofticiosi si le vor consuma exagerat ori de cate ori li se ofera o „sansa”; explicati-le diferenta dintre alimentele care pot fi consumate in cazuri „exceptionale” si alimentele necesare zilnic;
- evitati supradimensionarea portiilor: folositi farfurii mici; nu obligati copilul sa manance „tot din farfurie”, deoarece, in timp, copilul isi pierde capacitatea naturala de a simti starea de satietate;
- nu folositi alimentele ca recompense, deoarece se poate crea o relatie nesanatoasa a copiilor cu alimentele;
- nu lasati copiii sa foloseasca guma de mestecat in exces (sigur, vorbim de varste mai mari); aceasta induce foamea, prin stimularea secretiilor digestive;
- mentineti echilibrul florei intestinale, deoarece tulburarile acesteia cresc riscul de obezitate.

Cea mai eficienta abordare este cea multidisciplinara, care implica controlul dietei, activitati fizice, ajutor psihologic si cognitiv-comportamental.

Activitatea fizica regulata este o componenta esentiala pentru pierderea excesului de greutate. Exercitiile fizice regulate contribuie la reducerea greutatii corporale fara a pierde masa musculara. Totusi, daca nu se modifica dieta, exercitiile fizice au efect limitat asupra greutatii.
Faceti impreuna cu copiii activitati in aer liber. Nu este nevoie de antrenamente riguroase pentru a evita riscul de obezitate sau chiar pentru a reduce masa corporala. Lasati copiii sa se joace cat mai mult in aer liber! Organizati impreuna cu copiii activitati fizice care pot fi desfasurate in interior si limitati timpul petrecut de copii in fata televizorului sau a calculatorului/tabletei.

Orice program de reducere a greutatii corporale in cazul copiilor obezi trebuie sa vizeze:
- reducerea indicelui de masa corporala (IMC);
- dezvoltarea armonioasa a copilului;
- prevenirea complicatiilor pe termen lung.

Produsele naturale joaca un rol important in programele de slabire, datorita actiunii lor asupra metabolismului, reglarii apetitului, digestiei, tranzitului intestinal, producerii si stocarii grasimilor, reducerii retentiei de apa.
Aceste recomandari nu se aplica copiilor care au nevoie de diete pentru diferite afectiuni.


PIERDEREA POFTEI DE MANCARE LA COPII

Copiii care, in mod constant, nu mananca suficient sau sanatos sunt expusi riscului de aparitie a unor probleme de sanatate. De aceea, problemele de apetit ale copiilor provoaca ingrijorarea parintilor.
Rezolvarea problemelor legate de alimentatia copiilor are deci consecinte benefice atat asupra sanatatii copiilor, cat si asupra vietii familiilor acestora.
Pofta de mancare a copiilor se modifica in functie de varsta, metabolism, personalitate, stare psihica etc.
Mecanismul de reglare a apetitului pe termen scurt si pe termen lung este complex si influentat de interactiunile dintre sistemele nervos, digestiv, endocrin si compozitia corporala.
Pierderea poftei de mancare este un termen generic care poate include: apetit variabil, capricii si mofturi alimentare, preferinte alimentare, novofobia (refuzul alimentelor noi), refuzul constant al anumitor alimente, falsul sindrom digestiv (dureri de burtica, de cap, greata, care apar instantaneu, inainte sau in timpul mesei si dispar repede dupa ce masa nu mai este de actualitate).

CAUZE FRECVENTE ALE PIERDERII POFTEI DE MANCARE
1 Anumite boli sau simptome, cum sunt durerile in gat, greata, diareea, constipatia, parazitozele intestinale, durerile de cap, febra, sunt frecvent responsabile de lipsa poftei de mancare la copii. In aceste situatii, organismul foloseste energia pentru vindecare si recuperare, de aceea copilul trebuie sa primeasca alimente usor digerabile care sa asigure necesarul de calorii.
In functie de afectiune, regimul alimentar poate fi completat cu suplimente naturale pentru imbunatatirea digestiei, imunitatii, echilibrului florei intestinale, respiratiei, pentru reducerea febrei.
2 Stresul, depresia, anxietatea, anorexia nervoasa (infometarea voita) pot reduce apetitul copiilor.
Cauzele stresului pot fi problemele familiale, moartea unui animal de companie, nasterea unui frate/unei surori etc. Creierul este extrem de sensibil la deficiente si dezechilibre nutritionale. Adresati-va specialistilor pentru a va ajuta copilul sa depaseasca aceste situatii.

Stiati ca unele preferinte alimentare se formeaza in viata intrauterina, iar altele sunt dobandite pe parcursul vietii? In ultima parte a sarcinii, copilul simte aromele si gusturile mancarurilor pe care mama sa le consuma. Asa se creeaza predispozitii, din care vor rezulta mai tarziu preferintele sau aversiunile alimentare, unele inexplicabile.

CUM PUTEM PREVENI PIERDEREA APETITULUI LA COPII?
Copiii se bucura si apreciaza compania membrilor familiei si, de aceea, este recomandat sa mancati impreuna cat mai des. Copiii beneficiaza astfel de o experienta placuta si de posibilitatea de a invata prin imitatie. Mai puteti face urmatoarele:
- aranjati masa asa incat sa stimuleze vizual si olfactiv copiii;
- nu lasati copiii sa manance in fata televizorului. Televizorul, prin reclamele pe care le ruleaza, poate contribui la formarea unor preferinte alimentare ce nu au legatura cu nevoile copilului;
- nu purtati discutii stresante sau care capteaza excesiv atentia copiilor in timpul meselor;
- oferiti alimentele numai atunci cand copiilor le este foame;
- stabiliti un program clar al meselor si gustarilor. Nu lasati copiii sa consume tot timpul „cate ceva”;
- serviti alimentele in portii mici si la intervale regulate;
- nu obligati copiii sa termine toata cantitatea de alimente pe care le-ati pus in farfurie;
- nu uitati: „gustos” este o perceptie subiectiva. Nu fortati copilul sa manance alimentele care va plac dvs., dar pe care copilul le refuza sistematic, dar nici nu incurajati preferintele alimentare nesanatoase ale copiilor;
- asigurati o hidratare corespunzatoare prin consum de apa, ceaiuri, supe;
- completati deficitul de vitamin si minerale cu produse naturale complexe;
- nu mentineti in casa o temperatura prea ridicata, deoarece aceasta reduce apetitul alimentar;
- incurajati copiii sa desfasoare activitati fizice, daca starea de sanatate le permite; nu exagerati, oboseala si suprasolicitarea reduc pofta de mancare.

DE RETINUT!
Copiii isi pierd frecvent apetitul, asa ca, daca copiii sunt sanatosi, fericiti si dorm bine, nu este cazul sa va faceti griji. Daca insa copiii refuza alimentatia de orice fel, plang la masa, au crize de furie, varsa frecvent, pierd in greutate si manifesta deficiente nutritionale, parintii trebuie sa consulte un medic pediatru pentru a identifca si a trata cauza.



Nota:
1. Informatiile nu au scopul de a diagnostica, de a trata, de a vindeca sau de a preveni vreo boala sau tulburare.
2. Stabilirea diagnosticului si prescrierea tratamentului se fac numai de medicul specialist.

Referinte:
1. Tesutul adipos, organ endocrin; Noi perspective asupra obezitatii, M. Dobrescu, D. Paun, C. Dumitrache — Medicina Interna nr. 4, 2015
2. Obezitatea copilului, Dr. Maria Puha Preda, Prof. Dr. Silvia Matasaru – Revista Medicala Romana, Vol. LVIII, Nr. 2, 2011
3. www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3474391
4. www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2854063
5. drbodeapediatru.ro/alimentatia-copilului-bolnav