Rahitismul la copii - ce este, cauze, simptome, tratament

Rahitismul poate sa apara in prima copilarie (0-3 ani), dar si la copiii mai mari, uneori chiar la adolescenti, in perioada de crestere (mai ales daca este una exploziva), precum si la adulti, in anumite conditii corelate, cum ar fi modul de absorbtie sau de utilizare a vitaminei D si a mineralelor, calciu si fosfor. In cazul copiilor, dar si al adolescentilor, profilaxia rahitismului este in masura sa previna aparitia manifestarilor.

Ce este rahitismul
Cauzele rahitismului
Rahitismul la copii – Factori de risc
Simptomele si complicatiile rahitismului
Rahitismul la copii – Doagnostic si tratament
Profilaxia rahitismului
Rahitism la adulti – Osteomalacia

CE ESTE RAHITISMUL

Rahitismul este o suferinta metabolica. Apare in perioada de crestere si dezvoltare a organismului copilului si se caracterizeaza printr-o tulburare de mineralizare a oaselor - aceasta este provocata in principal de carenta de vitamina D si, uneori, de deficitul de calciu si fosfor.

Concret, rahitismul inseamna ca tesutul osos nu are duritatea necesara, ceea ce predispune la deformari osoase (oase moi) si uneori la fracturi. Deformarile sunt mai accentuate la nivelul oaselor picioarelor, ca urmare a presiunii exercitate asupra lor de greutatea corporala, si la nivelul oaselor cutiei toracice, dar, in general, toata structura scheletica a organismului are de suferit prin demineralizare. In cazul copiilor mai mici de un an, la care nu sunt vizibile deformari ale oaselor membrelor inferioare, pentru ca acestia inca nu merg, unul din semnele clare ale rahitismului este inchiderea tardiva a fontanelelor si dimensiunea marita a fontanelei anterioare.

CAUZELE RAHITISMULUI

Cauzele care duc la rahitismul la copii variaza in functie de varsta. Profilaxia corecta la copiii mici poate preveni aparitia rahitismului infantil. Demineralizarea osoasa se traduce printr-un deficit de calciu si fosfor la nivelul tesutului osos, proces care este cauzat de o absorbtie deficitara sau de un metabolism deficitar, ce poate insemna un aport insuficient de calciu, vitamina D si alte minerale esentiale pentru formarea unei structuri osoase puternice.

Vitamina D intervine in mod esential in procesul de absorbtie a calciului si fosforului la nivel intestinal. Calciul este mineralul esential pentru structura si cresterea tesutului osos. Deficitul de vitamina D va duce la un nivel scazut de calciu in structura osoasa. Ca urmare, dezvoltarea oaselor va avea de suferit, acestea neavand duritatea necesara, ceea ce predispune la deformari, mai ales in cazul oaselor lungi ale membrelor inferioare. Prin urmare, copiii - si nu doar ei, au nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciul si fosforul din alimentatie.

Exista mai multe cauze ale rahitismului:

Principala cauza pentru rahitism copii este sinteza endogena redusa de vitamina D. Viata la interior, tipica omului modern, este unul dintre principalii factori care pot duce la deficit. Utilizarea unor produse pentru protectie solara poate bloca procesul de formare a vitaminei D la nivelul pielii;

Deficitul alimentar si o dieta incorecta pot duce la prezenta unei cantitati insuficiente de vitamina D, calciu si fosfor in organism;

Probleme de absorbtie intestinala sau alte afectiuni preexistente. Unii copii se nasc sau dezvolta afectiuni (de exemplu: boala celiaca, boala inflamatorie a intestinului, fibroza chistica a rinichiului) care afecteaza modul in care corpul lor absoarbe vitamina D, cat si unele minerale;

O serie de afectiuni genetice pot deregla mecanismul care mentine echilibrul dintre vitamina D si nivelul de calciu din sange. Exista unele tipuri de rahitism genetic, care afecteaza anumite proteine din organism ce intervin in procesele de consolidare osoasa (1).

TIPURI DE RAHITISM

Putem diferentia mai multe tipuri de rahitism, in functie de cauzele care duc la aparitia acestei conditii:

Rahitismul nutritiv - este consecinta unor carente nutritionale de calciu, fosfor si vitamina D;

Rahitismul rezistent la vitamina D - este un sindrom rar, care duce la rahitism sever. Pacientii sunt adeseori copiii rezultati din casatoriile consangvine;

Rahitismul congenital - apare la prematuri sau la copiii nascuti de mame cu deficit de vitamina D;

Rahitismul hipofosfatemic - este provocat de un deficit sever de fosfor, cauzat de o problema genetica, ce se manifesta prin incapacitatea rinichilor de a regla cantitatea de fosfor excretata in urina;

Rahitismul renal - provocat de unele afectiuni renale, manifestate prin imposibilitatea de a retine electrolitii (inclusiv ionii de calciu si fosfor);

Rahitismul provocat de medicamente care au ca efect secundar cresterea excretiei de calciu si fosfor.

Alte cauze care pot duce la rahitism sunt osteodistrofia renala, sindromul Fanconi, sindromul McCune-Albright si osteogeneza imperfecta (5).

METABOLISMUL VITAMINEI D

Pentru a intelege tot acest mecanism, sunt utile cateva informatii despre metabolismul vitaminei D. Aceasta este un hormon steroidic implicat in absorbtia intestinala a calciului si in reglarea homeostaziei calciului, oaselor si a reactiilor imune. Termenul „vitamina D” se refera la mai multe forme diferite ale acesteia. Exista doua tipuri majore de vitamina D:

Vitamina D2 (ergocalciferol) - care este sintetizata de plante si nu este produsa de corpul uman;

Vitamina D3 (colecalciferol) - care se produce la nivelul pielii sub efectul razelor soarelui sau poate proveni din surse alimentare de origine animala.

Vitamina D este stocata la nivelul tesutului adipos in forma inactiva. Sinteza formei active a vitaminei D, calcitriolul, are loc la nivel hepatic si renal, iar concentratia acesteia este reglata de doi hormoni: hormonul paratiroidian (up-reglare) si factorul de crestere fibroblastic 23 (down- reglare). Adesea asociata doar cu rol in mentinerea sanatatii oaselor, vitamina D prezinta actiune si la nivelul sistemului imunitar.

Vitamina D are rolul de a stimula absorbtia calciului de la nivel intestinal, crescand nivelul acestuia din sange. In plus, are capacitatea de a sustine asimilarea calciului din alimente, in tractul gastro-intestinal. In al treilea rand creste procesele de reabsorbtie de la nivel renal, reducand astfel pierderea de calciu prin urina (2).

METABOLISMUL CALCIULUI

Metabolismul calciului se refera la toate mecanismele organice in care sunt necesari ionii de calciu, de la absorbtia lor de la nivel intestinal pana la eliminarea la nivel renal. Ionii de calciu se regasesc in plasma sanguina, in fluidele extracelulare si intracelulare si in oase. Osul este centru de stocare al calciului (contine 99% din calciul total al corpului) si, sub influenta hormonilor si a vitaminei D, au loc depuneri si mobilizari continue. Nivelul calciului este reglat de parathormoni, vitamina D, receptorul calciului si calcitonina.

Metabolismul sau homeostazia calciului este mecanismul prin care organismul mentine niveluri adecvate si constante de calciu in sange. Tulburarile acestui mecanism duc la hipercalcemie sau hipocalcemie (exces, respectiv deficit de calciu), ambele putand avea consecinte importante asupra sanatatii.

Metabolismul calciului este in stransa legatura cu cel al fosforului si al magneziului, dar mecanismele care regleaza concentratia fiecaruia dintre aceste minerale sunt diferite (3).

RAHITISM COPII – FACTORI DE RISC

Exista un cumul de factori de risc care pot duce la rahitism. Se considera ca o serie de elemente pot duce la aparitia problemelor legate de o densitate redusa a oaselor si la deformari, dar cauzele pot fi partial diferite, in functie de varsta:

Pielea inchisa la culoare are mai multa melanina, ceea ce reduce capacitatea de a produce vitamina D sub efectul razelor soarelui;

Deficitul de vitamina D al mamei din timpul sarcinii este un alt factor de risc, iar nou-nascutul se poate naste cu semne de rahitism sau le poate dezvolta in primele luni de viata;

Copiii care locuiesc in zone geografice unde expunerea la soare este redusa prezinta un risc mai mare de a dezvolta rahitism;

Aportul alimentar redus de vitamina D;

Nasterea prematura creste riscul bebelusilor de a dezvolta rahitism;

Anumite tipuri de medicamente anticonvulsive si antivirale (utilizate pentru tratarea infectiilor cu HIV) pot sa interfereze cu capacitatea organismului de a utiliza vitamina D;

Factorii genetici care perturba metabolismul calciului si al fosforului sau care pot afecta mecanismele ce regleaza sinteza si absorbtia vitaminei D4.

SIMPTOMELE SI COMPLICATIILE RAHITISMULUI

Exista mai multe semne clinice care indica o mineralizare osoasa deficitara. Printre simptomele clasice ale rahitismului se numara:

Durere sau sensibilitate osoasa la nivelul membrelor superioare si inferioare, al pelvisului sau/si coloanei vertebrale;

Crestere deficitara in inaltime, la adolescenti, iar in cazul copiilor mici, un ritm de crestere mult inferior celui ideal;

• Fracturi osoase;
• Slabiciune musculara;
• Crampe musculare;
• Formarea intarziata a dintilor (de lapte sau definitivi), smalt dentar deteriorat, carii multiple, defecte de structura ale dintilor;
• Deformari scheletice, inclusiv ale coloanei vertebrale si ale oaselor lungi;
• Cutia toracica in forma de clopot;
• Deformari ale oaselor bazinului.

Simptomele de rahitism ale copiilor se regasesc si in cazul adultilor care sufera de aceasta problema. La adulti, aceste simptome sunt cunoscute sub numele de osteomalacie.

Trebuie spus ca, daca nu se intervine prin administrare de vitamina D si minerale, deformarile osoase pot deveni definitive. In plus, daca echilibrul dintre calciu, fosfor si vitamina D nu este corect evaluat si nu este corectat, rahitismul, indiferent de perioada in care apare (copilarie, adolescenta sau maturitate), poate duce la complicatii. Cele mai frecvente dintre acestea sunt:

Crampe musculare severe;

Convulsii si probleme de respiratie (cauzate de un deficit cronic de calciu, dar si de unele deformatii permanente ale cutiei toracice), pneumonie;

• Fracturi frecvente;
• Tulburari cardiace;
• Oboseala cronica si lipsa de tonus muscular;
• Dizabilitati provocate de deformarile osoase (6).

RAHITISMUL LA COPII – DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Diagnosticul de rahitism se stabileste dupa o serie de teste si dupa examenul clinic. Testele de laborator se fac pentru a depista cauza care duce la rahitism si tipul acestuia, conditie esentiala pentru stabilirea unui tratament adecvat.

Examenul clinic pune in evidenta prezenta oaselor moi, mai ales la copiii mici, prin modificari vizibile la nivelul cutiei toracice. Bebelusii care au rahitism au adesea oasele craniului mai elastice si o intarziere semnificativa fata de momentul ideal de inchidere a punctelor moi (fontanele). Deformarea picioarelor in curbura “O” sau “X” este de asemenea un semn al rahitismului.

INVESTIGATII SI ANALIZE RAHITISM COPII

Examenul radiologic pune in evidenta deformarile osoase, iar testele de sange si urina confirma diagnosticul. Primele analize indica un nivel redus al calciului din sange, in timp ce testele de urina arata o excretie crescuta de electroliti (calciu, fosfor, uneori si magneziu).

In ceea ce priveste analize rahitism copii, testele de laborator (sange si urina) sunt folosite pentru a monitoriza si evalua evolutia afectiunii dupa instituirea unui tratament si, in plus, monitorizeaza nivelul concentratiei ionilor de calciu din sange. Foarte rar, medicii pot apela si la biopsia osoasa (6).

TRATAMENT RAHITISM COPII – RAHITISMUL SE VINDECA

Rahitismul se vindeca, respectiv majoritatea cazurilor de rahitism infantil, dar si a unor forme aparute la adolescenta se pot rezolva cu suplimente alimentare de vitamina D si calciu. Este foarte importanta administrarea dozei corecte din suplimentele alimentare cu vitamina D, cat si din cele care contin calciu.

Daca, in urma diagnosticului stabilit, este vorba despre o alta forma de rahitism decat cea cauzata de deficitul de vitamina D si calciu, pot fi prescrise tratamente care sa controleze afectiunile renale sau intestinale responsabile de pierderea, respectiv incapacitatea de asimilare a mineralelor.

Daca apar deformari ale coloanei vertebrale sau ale membrelor inferioare, exista solutii pentru a corecta pozitia oaselor si a determina revenirea acestora la pozitia fiziologica normala. Deformatiile scheletice severe, mai ales cele care apar la adolescenti, pot avea nevoie de interventii chirurgicale, pentru o rezolvare completa.

O parte esentiala in tratament rahitism copii, mai ales in cazul carentelor nutritive, este dieta sanatoasa, bazata pe alimente bogate in vitamina D, calciu si fosfor. Aceasta trebuie sa includa oua, ulei de ficat de cod, peste gras, lapte, ficat. Expunerea la soare, cu respectarea orelor optime de expunere, cand acesta este cu adevarat benefic, contribuie la vindecarea rahitismului (7).

Printre metodele naturale care pot fi folosite pentru gestionarea rahitismului la copii se numara schinduful. Unele studii au evidentiat faptul ca printre proprietatile acestei plante se numara si aceea de a ameliora capacitatea de asimilare a vitaminelor si mineralelor. De asemenea, mugurii de mesteacan ar avea capacitatea de remineralizare a organismului și de a acționa asupra metabolismului fosfo-calcic. 

PROFILAXIA RAHITISMULUI

Rahitismul, mai ales cel infantil, poate fi extrem de usor prevenit. Cateva masuri simple pot elimina acest risc sau pot ameliora rahitismul congenital al prematurilor.

Rahitismul, care poate sa apara la orice varsta, poate fi prevenit prin dieta si expunere la soare. In cazul celor care traiesc in zone unde expunerea la soare este redusa, dieta bogata in surse naturale de vitamina D sau suplimente alimentare cu vitamina D sunt mai mult decat eficiente.

Un aport zilnic, corect, de vitamina D, trebuie sa tina cont de varsta, astfel:

• 400 UI pentru sugari cu varste cuprinse intre 0-6 luni;
• 400–800 UI pentru varsta cuprinsa intre 6–18 luni, dar si pentru nou-nascutii prematur;
• 600–1000 UI pentru copiii cu varsta de la 1 la 10 ani;
• 800–1000 UI pentru intervalul de varsta de la 11 la 18 ani;
• 800–1000 UI pentru intervalul de varsta de la 18 la 65 de ani;
• 2000 pentru intervalul de varsta 54-75 de ani;
• 400-800 de UI pe toata perioada sarcinii si a perioadei de alaptare.

Este important de mentionat ca aportul de vitamina D din suplimente alimentare poate varia de in functie de cat se expune la soare fiecare persoana, dar si de capacitatea de sinteza a acesteia la nivelul pielii (8).

Echilibrul este mentinut si de un aport corect de calciu, in fiecare zi. De regula, aportul zilnic de calciu adus printr-o alimentatie echilibrata este suficient (exceptia o reprezinta recomandarile medicale). Valorile recomandate sunt, si in cazul acesta, raportate la varsta:

• sugari: 200-260 mg;
• copii intre 1 si 3 ani: 700 mg;
• copii intre 4 si 8 ani: 1000 mg;
• copii si adolescenti intre 9 si 18 ani: 1.300 mg;
• adulti: 1.000 mg;
• femei insarcinate sau care alapteaza, femei la menopauza: 1.000-1.300 mg8.

Suplimentele de calciu trebuie administrate cu sfatul si la recomandarea medicului, mai ales atunci cand sunt folosite in terapia pentru rahitism (9).

Parte a profilaxiei rahitismului este si practicarea regulata a activitatilor fizice, care pot ajuta la intarirea scheletului.  

RAHITISM LA ADULTI – OSTEOMALACIA

Osteomalacia este termenul medical utilizat pentru descrierea formei de rahitism la adulti. Semnele apar dupa luni de la debutul bolii si se manifesta, cel mai frecvent, prin dureri osoase, mai ales in zona soldurilor, a umerilor si a coloanei vertebrale si prin deformari osoase ale oaselor lungi ale membrelor inferioare. Deformarile osoase pot cauza dificultati de deplasare.

Rahitismul adultului apare pe fondul unei diete incorecte, cel mai des. Vegetarienii pot avea un risc crescut de a dezvolta osteomalacie, dar si persoanele care sufera de intoleranta la lactoza, in conditiile in care lactatele reprezinta una dintre principalele surse de calciu intr-o dieta echilibrata.

Calciul este un mineral care se gaseste in special in produsele de origine animala; de aceea, este recomandat ca persoanele vegetariene sa suplimenteze aportul de calciu din alte surse. Alimentele ca varza creata, spanacul, telina sau broccoli, fructele, cum sunt prunele ori portocalele si nucile sau fisticul sunt o sursa buna de calciu pentru vegetarieni. Pe langa acestea, o alta sursa de incredere pentru completarea necesarului de calciu pot fi suplimentele alimentare.

PRINCIPALELE CAUZE CARE DUC LA APARITIA OSTEOMALACIEI

Osteomalacia este conditia ce consta in aparitia asa numitelor “oase moi” din cauza unui deficit sever de vitamina D. Cauzele sunt:

Deficitul de vitamina D si lipsa expunerii la soare sunt cele mai frecvente la nivel mondial;

Anumite interventii chirurgicale care pot indeparta o parte din stomac sau intestin. Absorbtia calciului, fosforului si a vitaminei D are loc la nivel intestinal;

Boala celiaca blocheaza absorbtia de vitamina D si calciu;

Afectiunile de la nivelul rinichilor, ficatului sau a altor organe implicate in transformarea vitaminei D in forma activa;

Unele medicamente utilizate pentru tratarea convulsiilor pot provoca deficienta severa de vitamina D (10).

Dieta echilibrata, suplimentele alimentare cu vitamina D pentru bebelusi, sustinerea dezvoltarii normale a adolescentilor in perioada de crestere accelerata, cu suplimentele adecvate, si sfatul medicului, daca apar dureri osoase fara o cauza cunoscuta, sunt masuri simple care pot preveni instalarea efectelor rahitismului (deformari osoase si fracturi).

Sursa foto: shutterstock.com

Surse:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/symptoms-causes/syc-20351943
2. https://www.alpco.com/vitamin-d-metabolism-function
3. https://courses.lumenlearning.com/boundless-ap/chapter/bone-and-calcium/
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/symptoms-causes/syc-20351943
5. https://link.springer.com/article/10.1007/BF00439245
6. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/rickets/diagnosis-treatment/drc-20351949
7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5990871/
8. https://ods.od.nih.gov/factsheets/Calcium-HealthProfessional/
9. https://www.health.harvard.edu/staying-healthy/how-much-calcium-do-you-really-need
10. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/osteomalacia/symptoms-causes/syc-20355514