Memoria: ce este, care e rolul ei si cum o putem imbunatati

Memoria este suma totala a ceea ce ne amintim, este capacitatea de a invata si de a adapta experientele anterioare la situatiile prezente. Memoria este abilitatea creierului de a codifica, stoca si de a reaminti ulterior informatii, senzatii, sentimente atunci cand sunt necesare, in mod automat sau constient. Altfel spus, este capacitatea de a utiliza situatii invatate sau experimentate din trecut pentru a rezolva si anticipa evenimente din prezent, respectiv viitor. Memoria influenteaza comportamentul si este parte din procesul continuu de adaptare la mediu cu tot ce presupune acesta.

• Definitia memoriei: Ce este memoria si care este rolul ei
• Formele memoriei. Tipuri de memorie
• Cum functioneaza
• Cele mai frecvente cauze ale tulburarilor de memorie
• Imbunatatirea memoriei: cele mai importante metode
• 6 Metode de optimizare a memoriei

DEFINITIA MEMORIEI: CE ESTE MEMORIA SI CARE ESTE ROLUL EI

Etimologic, cuvantul memorie vine din latinescul memoria. Este vorba despre un proces cognitiv, logic, reprezentand capacitatea creierului uman de a codifica, stoca, pastra si apoi aminti informatii dobandite si experiente trecute. Este esentiala pentru dezvoltarea omului si depinde de procesele de invatare, pentru ca asocierea datelor va stimula si perfectiona procesul de memorare.

Pe de o parte, memoria depinde de invatarea constienta, dar exista si in absenta acesteia. Pe de alta parte, invatarea depinde de memorie, dar si de capacitatea exceptionala a creierului de a face conexiuni intre experientele traite si cele invatate. De exemplu, invatam constient cuvintele dintr-o limba straina, dar atunci cand le folosim, utilizam memoria pentru a le reproduce. Memoria este legata de procesul de invatare, dar difera de ce este in sine mecanismul prin care omul dobandeste cunostinte prin actiunea constienta a invatatului.

Abilitatea oamenilor de a apela la amintirile trecute pentru a-si imagina viitorul si pentru a stabili cursul viitoarelor actiuni a fost elementul esential care a dus la dezvoltarea omului ca specie inteligenta. Fenomen si stare in egala masura, este intangibila, fiind un concept care se refera la procesul de amintire, proces complex si complicat.De asemenea, memoria contribuie la experientele individului si ii stimuleaza imaginatia

Unii au descris memoria ca fiind un dulap cu dosare, altii ca un supercomputer in creier. Mai aproape de adevar este ideea ca memoria este un proces continuu (inclusiv in timpul somnului), care se deruleaza in fiecare moment la nivelul intregului creier. Memoria umana stocheaza, creeaza, prelucreaza informatii, pentru a oferi ceea ce este gandirea coerenta.

Amintirile sunt cele care ne fac capabili sa citim, sa conducem o masina, sa rezolvam probleme de matematica si tot ele sunt cele care ne fac sa avem o identitate. Un exemplu: daca ne gandim la un obiect, un stilou, sa zicem, creierul preia numele obiectului, forma, functia, iar fiecare detaliu vine dintr-o alta parte a creierului. Imaginea este reconstruita aproape instantaneu si uneori este insotita de momentele care au legatura cu acest obiect, totul asociat cu imagini, emotii si senzatii. Tot acest proces, pe care nu-l intelegem inca pe deplin in toata complexitatea lui, este memoria¹.

FORMELE MEMORIEI. TIPURI DE MEMORIE

Exista mai multe tipuri de memorie, in functie de modul in care se manifesta, de reactiile si de efectele produse la nivelul creierului. La baza clasificarii sta o teorie ce dateaza din anii 1968, formulata de psihologul Richard Atkinson si de medicul Richard Shiffrin, care au identificat trei tipuri diferite de memorie: memoria senzoriala, memoria pe termen scurt si memoria pe termen lung. Este o clasificare simplificata, dar sta la baza teoriilor actuale, mult mai complexe.

Memoria senzoriala

Se mai numeste memorie imediata si este capacitatea de a retine senzatii provocate de stimuli vizuali, auditivi sau tactili, pentru un timp scurt, chiar dupa ce sursa excitatiei a incetat sa mai actioneze. Aceasta memorie functioneaza in afara campurilor constiente (vedem, auzim, intelegem, simtim, dar nu suntem constienti de asta), iar informatiile sunt stocate pentru un interval de timp foarte scurt. Stimulii care activeaza memoria senzoriala sunt permenent inlocuiti de altii noi, dar daca ceva este important si capteaza atentia, acest fapt trece imediat in planul constient si intra intr-o alta zona de memorie.

Memoria senzoriala functioneaza ca un selector. Lucram, citim sau ne uitam la un film si in jur sunt o multitudine de stimuli, la care nu reactionam, pentru ca acestia nu ajung in campul constient, dar putem deveni imediat atenti daca auzim alarma propriei masini, de exemplu, sau daca plange copilul, adica reactionam la un stimul care este important pentru noi sau care ne atrage atentia.

Sunt mai multe tipuri de memorie senzoriala²:

• Iconica - ce retine pentru foarte scurt timp o imagine;
• Echoic - este memoria senzoriala care stocheaza pentru cateva secunde un stimul auditiv;
• Tactila - cu referire la stimulii tactili.

Memoria de scurta durata

Este numita si memorie de lucru, avand capacitatea de a retine o cantitate mica de informatii, pe termen scurt. Este separata de memoria senzoriala si de cea pe termen lung. Capacitatea de a retine anumite secvente depinde de efortul constient pe care il face individul.

Fara repetitie si intretinere activa, informatia este retinuta doar cateva secunde (4). De exemplu, pentru a intelege ceea ce citim, trebuie sa tinem minte inceputul frazei in timp ce o parcurgem pana la capat. Memoria pe termen scurt are o capacitate limitata in ceea ce priveste cantitatea de informatii pe care le poate rula si se descompune rapid.

Repetarea informatiei activeaza memoria de lunga durata, dar procesul depinde de intervalul de timp in care este stimulata memoria de lucru si de cantitatea de detalii. Procesul de transfer de la memoria pe termen scurt la cea pe termen lung presupune codificarea si consolidarea datelor, de unde nevoia de a repeta o informatie, pentru a o retine pe termen lung. Continutul emotional al informatiei contribuie la activarea memoriei pe termen lung, caz in care vorbim despre o componenta aparte a memoriei de lunga durata, numita memorie afectiva.

Memoria de lunga durata

Memoria pe termen lung este etapa finala, semi-permanenta a memoriei. Spre deosebire de memoria senzoriala si de cea pe termen scurt, memoria pe termen lung are o capacitate teoretic infinita de a retine si stoca informatii si cuprinde tot ceea ce stim la un moment dat, de la ceea ce am invatat in clasa I, la vechile adrese, la ceea ce am facut ieri. Unele amintiri pot dura din momentul in care sunt create pana cand murim. Amintirile sunt fie semantice (memoria semantica este cea care ajuta intelegerea, semnificatiile si cunostintele care nu au legatura cu cele acumulate prin experienta), fie episodice (bazate pe fapte sau pe evenimente specific).

Memoria de lunga durata se mai numeste si memorie de referinta si este impartita in doua mari categorii: memorie explicita si implicita³.

1. Memoria explicita este memoria constienta, implica fapte, concepte si evenimente care sunt aduse in mod voluntar in campul constientei. Ne gandim la momentele unui concediu consumat cu ceva timp in urma, la ceea ce s-a intamplat cand am dat un examen, cand ne-am casatorit si asa mai departe, iar evenimentele sunt rememorate. Memoria explicita are o componenta semantica, ce se refera la date abstracte (de exemplu, cunostintele pentru a rezolva un test sau formulele care ne ajuta sa calculam volumul unui cilindru ori faptul de a sti ca Bucurestiul este capitala Romaniei etc.), si o memorie episodica, ce se raporteaza la date personale sau autobiografice, contextualizate si asociate cu senzatii, emotii.
   
   O componenta speciala este memoria asociata unor evenimente majore personale sau colective. Toata lumea stie detaliile personale asociate zilei de 11 septembrie 2001 sau pe cele petrecute in ziua nuntii ori la inmormantarea bunicii (memorie episodica)⁴.
2. Memoria implicita este cea inconstienta, procedurala si se dezvolta prin practica in timp. Aptitudinile atletice, mersul pe bicicleta, sofatul sunt exemple de memorie implicita. Sunt zeci de activitati zilnice pe care le putem realiza pe baza memoriei implicite, de la legatul sireturilor, la tastarea literelor pe computer. Toate acestea sunt accesate inconstient (nu ne mai gandim unde este o litera anume pe tastatura sau maneta care actioneaza stergatoarele de parbriz), fiind transformate automat in actiuni.
   
   Amintirile implicite difera de cele explicite: de cele mai multe ori, acestea implica miscare si coordonare motorie, in timp ce memoria explicita este legata mai mult de comportament, emotii si reactii afective.

Cum functioneaza

Memoria este un proces continuu prin care sunt pastrate informatiile acumulate, fiind vitala pentru a intelege realitatea prezenta, dar si pentru a planifica viitorul. Cum functioneaza? Memoria este un proces dual in cursul caruia gandirea inconstienta, automata, interactioneaza cu procese de gandire constiente, voluntare, analitice. Cele doua procese se combina, se sustin reciproc si participa la procesul de invatare.

Un exemplu: cand omul invata o abilitate noua - sa citeasca, sa mearga pe bicicleta sau sa conduca o masina, totul este un proces activ, astfel ca este constient de fiecare miscare pe care o face, pe de o parte, pentru a intelege cum se face, pe de alta, pentru a o face corect. In momentul in care deprindem noua abilitate, nu va mai fi vorba de un proces voluntar, ci de unul intuitiv, automat.

Modul in care functioneaza memoria este caracterizat de trei procese esentiale: inregistrarea sau codificarea informatiilor, stocarea (procesul prin care informatia este inregistrata in memoria de lunga durata) si actualizarea sau reamintirea informatiei prin care aceasta este adusa in campul constientei⁴.

Inregistrarea informatiei

Este procesul prin care informatiile sunt intelese, asimilate si invatate, fiind: vizuale (cum arata ceva), acustice (cum suna ceva), semantice (ce inseamna) si tactile (cum se simte ceva). Acestea ajung sa fie memorate trecand prin unul sau mai multe din aceste canale senzoriale. Sunt stocate de memoria imediata, trec in campul memoriei de scurta durata, sunt repetate si devin date in memoria de lunga durata, daca sunt importante, necesare si daca in mod constient stim ca trebuie retinute.

Stocarea informatiilor

Se refera la modul in care, unde si cat timp se pastreaza informatiile. Initial, sunt stocate in memoria pe termen scurt si, daca sunt repetate, sunt transferate in memoria pe termen lung⁵. Timpul si neatentia pot determina uitarea informatiilor stocate, dar, cu toate acestea, memoria pe termen lung are o capacitate de stocare imensa, iar datele, experientele si emotiile acumulate in memoria de lunga durata raman acolo la nesfarsit. In memoria de scurta durata, datele intelese sunt preluate in ordinea in care au fost primite (de exemplu, o lista cu nume), in timp ce in memoria de lunga durata sunt combinate, asociate, sintetizate (de exemplu, ne amintim unde am lasat masina in parcare, dar si regula de trei simpla, pe care am invatat-o in scoala gimnaziala).

Avem 86 de miliarde de neuroni, fiecare are in medie conexiuni cu sute de alti neuroni. Conexiunile si combinatiile sunt esenta memoriei de lunga durata⁴.

Reamintirea informatiei

Aceasta este functia principala a memoriei. Exista doua tipuri de reamintire: amintirea cautata in mod voluntar si recunoasterea. In primul caz, vorbim despre amintiri pe care le aducem voluntar in campul constientei, le derulam in minte, verbal ori in scris. Recunoasterea este generata de un stimul care este cunoscut, familiar si care aduce la suprafata un eveniment, o situatie, o informatie, o stare.

Unul din fenomenele care insotesc reamintirea este interferenta. Exista un „amestec” de date noi cu cele anterior stocate in memorie. Poate sa fie proactiva, cand amintirile trecute pot inhiba stocarea noilor informatii (nu putem retine un numar nou de telefon, pentru ca numarul vechi este cel pe care ni-l amintim in primul rand). Interferentele pot sa fie retroactive, cand informatia recenta le activeaza pe cele vechi⁴.

Uitarea

Nu putem vorbi despre memorie fara sa luam in calcul procesul natural al uitarii. Memoria nu este perfecta si nici statica. Stocarea si gasirea informatiei necesare nu este un proces perfect. Sunt implicate procese biologice, neurologice si psihologice complexe, multe insuficient intelese. Unele reactii pot avea loc eronat sau deloc. In consecinta, unele amintiri sau date dispar din memorie, acesta fiind un proces care este pana la un punct normal si necesar.

Modul in care ne amintim un eveniment, o informatie sau cunostinte invatate depinde de un numar mare de variabile, principale fiind emotiile (pozitive sau negative) si importanta pentru sine a evenimentului.

Unul din principalele motive pentru care uitam, dincolo de posibilele cauze patologice, este faptul ca informatiile stocate nu sunt frecvent utilizate sau interfereaza cu cele noi⁶.

Cele mai frecvente cauze ale tulburarilor de memorie

A intelege ce este si cum functioneaza memoria reprezinta cea mai buna cale prin care putem imbunatati aceasta functie esentiala.

Uitarea este fireasca si, atata vreme cat nu aduce prejudicii si nu intra in sfera afectiunilor, nu este o problema. Omul are capacitatea de a cauta datele pierdute si de a depasi eventualele lapsusuri.

Tulburarea de memorie nu inseamna uitarea unor amanunte ocazional, ci incapacitatea de a stoca si actualiza informatiile. Exista cauze care pot afecta capacitatea de memorare si procesele de amintire, cele doua aspecte fiind mereu interdependente.

Una din principalele cauze pentru care uitam este aceea ca ne concentram pe intelegerea prezentului si pe anticiparea viitorului, si nu pe amintirea momentelor trecute. Uitarea ne ajuta sa depasim momentele neplacute si traumele. Memoria este selectiva, iar uitarea este necesara pentru a face mai eficienta reamintirea detaliilor importante. Uitam unde am parcat ieri masina sau parola veche de la un cont, ori ce am mancat acum trei zile, pentru ca sunt neesentiale. Majoritatea lucrurilor, detaliilor, emotiilor pe care le uitam fac parte din procesele normale ale memoriei.

Dar uitarea poate fi frustranta, ducand la rezultate dezamagitoare la examene, de exemplu. Uneori, ne pune in situatii stanjenitoare. In momentul in care aceste procese devin o problema, cand ne afecteaza viata de zi cu zi, se poate vorbi de tulburari de memorie.

Activitatile stresante, oboseala, consumul de alcool, depresia, anumiti factori de mediu (altitudinea, mediul poluat), care pot conduce la dificultate in oxigenarea creierului, unele reactii emotionale la traume, imbatranirea creierului si afectiunile asociate cu pierderile de memorie (dementa senila, accidentele vasculare cerebrale, unele boli psihice) pot duce la tulburari de memorie.

Boala Alzheimer este cea mai frecventa tulburare de memorie progresiva. Alte tulburari progresive ale memoriei le includ pe cele asociate cu boala cerebrovasculara, boala Lewy Body, dementa asociata cu boala Parkinson si afectiunile degenerative ale lobilor cerebrali frontali si temporali (locul unde sunt stocate informatiile memoriei de lunga durata).

Sunt circa 46 de milioane de oameni care sufera de tulburari grave de memorie, in lume, si se estimeaza ca numarul va creste pana la peste 130 de milioane, pana in 2050⁷.

Problemele legate de tulburarile de memorie din sfera patologica apar ca urmare a efectului combinat al obiceiurilor de viata si al riscului mostenit. Modificarile patologice ale tesutului cerebral, asociate cu boala Alzheimer, de exemplu, pot incepe sa se dezvolte cu zeci de ani inainte ca boala sa poata fi diagnosticata, astfel ca trebuie acordata o atentie speciala factorilor de risc (tensiunea arteriala crescuta si netratata, nivelul ridicate ale colesterolului din sange, lipsa de activitate fizica, obezitatea, apneea in somn, fumatul, consumul de droguri si alcool)⁷.

In replica, o dieta echilibrata, activitatea fizica regulata, intretinerea functiei cerebrale prin diferite activitati pot preveni aparitia acestor probleme.

IMBUNATATIREA MEMORIEI: CELE MAI IMPORTANTE METODE

O memorie care nu-ti joaca feste depinde de sanatatea si vitalitatea creierului. Indiferent de varsta, se pot face cateva lucruri care sa sustina si sa imbunatateasca memoria. Creierul uman are o capacitate uimitoare de adaptare si imbunatatire, chiar si la varste mai inaintate. Aceasta este cunoscuta sub numele de neuroplasticitate. Cu o stimulare corecta si constanta, creierul formeaza noi retele neuronale, se poate adapta si poate fi performant. Capacitatea spectaculoasa a creierului de a se modela incontinuu este valabila cand vine vorba de invatare si memorie si nu depinde de varsta⁸.

6 METODE DE OPTIMIZARE A MEMORIEI

Creierul activ - memoria, ca si activitatea musculara, trebuie intretinuta. Actiunile care depasesc rutina, provocarile, orice demers care solicita functia cerebrala (cititul, invatatul unei limbi straine, jocurile de logica, mentinerea interesului pentru informatii si orice activitate logica) sunt benefice si tin creierul antrenat. Activitatile sociale si interactiunea umana sunt de asemenea utile pentru a tine creierul activ. Afla cateva metode care imbunatatesc memoria:

• Activitatea fizica - desi activitatea creierului este importanta, miscarea este vitala pentru un creier sanatos. Aceasta stimuleaza circulatia sangvina si oxigenarea creierului, dar si producerea de substante utile creierului, ce reduc nivelul hormonilor de stres. Exercitiile fizice joaca un rol important in sustinerea procesului de neuroplasticitate, prin stimularea factorilor de crestere si a noilor conexiuni neuronale. Deci fa sport pentru optimizarea memoriei.
• Somnul sanatos - peste 95% dintre adulti au nevoie de 7 - 9 ore de somn. Lipsa acestora afecteaza memoria, creativitatea, capacitatea de concentrare si gandirea critica, abilitatile de rezolvare a problemelor. Somnul este necesar pentru consolidarea memoriei, activitatea cheie de imbunatatire a memoriei avand loc in etape de somn profund; Somnul permite consolidarea memoriei, unele studii evidentiind faptul ca persoanele care recapituleaza informatii seara retin cu pana la 40% mai mult decat cele care nu o fac in acest interval orar. Totusi, acest mecanism ar fi mai eficient la persoanele mai tinere, comparativ cu cele mai in varsta. 
• Stresul sub control - stresul este unul dintre cei mai mari dusmani ai creierului. Stresul cronic distruge neuroni, iar studii elaborate au probat legatura dintre stres si tulburarile de memorie;
• Rasul - este cel mai bun medicament si acest lucru este valabil atat pentru creier, cat si pentru memorie, dar si pentru corp. Rasul activeaza multe zone din creier, iar momentele asociate cu emotii pozitive sunt mai rapid si mai bine fixate in memoria de lunga durata;
• Recapituleaza inteligent - atunci cand inveti ceva nou, trebuie sa recapitulezi informatiile in mod inteligent, pentru a le retine. Sa citesti textul cu atentie o singura data nu este suficient. Este recomandat sa incerci sa memorezi informatiile de mai multe ori sub diverse forme, de exemplu, in scris, ca un quiz, rezumate ori diagrame. Creierul va fi fortat sa foloseasca alternativ memoria pe termen lung si cea pe termen scurt, iar astfel va codifica mai eficient informatiile. De asemenea, este recomandat sa distantezi treptat sesiunile de recapitulare, la o zi, apoi trei, sapte si tot asa.
• Hrana buna - creierul este un foarte mare consumator de energie. Circa 20 la suta din caloriile arse intr-o zi sunt consumate de activitatea cerebrala. Alimentele bogate in omega-3, pestele, nucile, legumele verzi, fructele, grasimile sanatoase, alimentele bogate in antioxidanti, protejeaza celulele creierului de deteriorare. Ceaiul verde se dovedeste a fi un aliat care previne imbatranirea creierului. Mentinerea consumului de alcool sub control este esentiala, deoarece acesta reduce numarul de neuroni. Potrivit unor studii, cofeina imbunatateste memoria cel putin pentru o zi, iar aceasta vizeaza mai ales detaliile legate de imagini. Cofeina ar avea un  efect protector si contra declinului cognitiv, o explicatie fiind aceea ca blocheaza actiunea hormonilor stresului responsabili de deteriorarea neuronilor.
• Tratarea problemelor de sanatate - nu doar dementa sau boala Alzheimer provoaca pierderi de memorie. Bolile de inima, nivelul ridicat al colesterolului si tensiunea arteriala crescuta au fost asociate cu o afectare cognitiva. La fel si diabetul, dezechilibrele hormonale, afectiunile glandei tiroidei, menopauza si andropauza, depresia pot produce afectarea memoriei si a altor functii cerebrale.

Memoria, in ansamblul ei, arata cine suntem, este esenta pentru statutul de fiinte umane inteligente si unice. Memoria reprezinta biografia fiecaruia, traseul urmat in viata si sursa deciziilor viitoare. Fara memorie, ne pierdem identitatea, locul si scopul pe care il avem in familie si in societate.

 

Sursa foto: Shutterstock

1. https://human-memory.net/what-is-memory/
2. https://elearningindustry.com/memory-types-facts-and-myths
3. https://sites.google.com/a/york.org/psych/7-memory/7-1-types-memory
4. https://courses.lumenlearning.com/boundless-psychology/chapter/types-of-memory/
5. https://bokcenter.harvard.edu/how-memory-works
6. https://www.verywellmind.com/explanations-for-forgetting-2795045
7. https://thl.fi/en/web/chronic-diseases/memory-disorders
8. https://www.helpguide.org/articles/healthy-living/how-to-improve-your-memory.htm