Sanatatea copilului. Provocarile unui parcurs cu multe experiente.

Inca din primele saptamani de sarcina, ne conectam cu fiinta care creste si se dezvolta in noi, asteptand vesti si confirmari ca este bine. Apoi, odata cu nasterea, incepe un nou capitol, cu multe etape, menite sa transforme copilul in adolescent, apoi in adult. Chiar daca trece prin multe transformari si nevoile se schimba, sanatatea copilului este un obiectiv pe care orice parinte il urmareste in relatie cu copilul sau.

Prezenta unui copil in viata noastra este dominata de emotii, framantari si experiente unice, insa esenta fericirii intregii familii este sanatatea copilului. Inca din primele saptamani de sarcina, sanatatea copilului apare in prim-plan, urmeaza apoi emotiile nasterii, primele colici, prima raceala, bolile specifice copilariei etc. Fiecare etapa din dezvoltarea unui copil cuprinde anumite provocari care pot tulbura echilibrul ce contribuie la sanatatea sa.

ETAPE IN DEZVOLTAREA COPILULUI
Evolutia generala a dezvoltarii copilului cunoaste patru perioade principale: 1) perioada intrauterina, cu etapa embrionara (intre 0 si 12 saptamani) si etapa fetala (intre 13 saptamani pana la nastere); 2) prima copilarie, cu trei subetape (de la nastere pana la 3 ani): nou-nascutul – perioada neonatala (0-28 de zile), sugarul (29 de zile-12 luni) si anteprescolarul – prescolarul mic (1-3 ani); 3) a doua copilarie cuprinde perioada prescolara: de la 3 ani pana la 6-7 ani; 4) iar a treia copilarie cuprinde urmatoarele trei etape: etapa scolarului mic: 6-11 ani (pentru fete) si 6-13 ani (pentru baieti), etapa scolarului mare: 11-14 ani (pentru fete) si 13-15 ani (pentru baieti) si adolescenta: dupa 14 ani (pentru fete) si 15 ani (pentru baieti), pana la terminarea cresterii (19-20 de ani).


PERIOADA INTRAUTERINA
Pentru dezvoltarea ulterioara a copilului, aceasta perioada este extrem de importanta. Stilul de viata al parintilor, factorii genetici si mediul inconjurator au o mare influenta asupra dezvoltarii copilului. Vizita la medicul de familie, inainte de conceptie, reprezinta primul pas pe care-l pot face parintii pentru sanatatea copilului. Medicul de familie este in masura sa recomande viitorilor parinti un set de analize si anumite modificari ale regimului alimentar, ale obiceiurilor, iar mamei, anumite suplimente. Pentru a evita aparitia malformatiilor fetale, mama ar trebui sa evite expunerea la radiatii, anumite medicamente si sa renunte la vicii (fumat, droguri, alcool). Cu o luna inainte de conceptie, este recomandat ca mama sa inceapa administrarea zilnica a 400mcg de acid folic. Acesta preintampina aparitia defectelor de tub neural la copil, primele 12 saptamani de sarcina fiind esentiale1. Defectele de tub neural sunt printre cele mai intalnite malformatii congenitale, dupa cele cardiace, cu o incidenta de 1-5 cazuri la 1.000 de nasteri. Acest tip de malformatii apare in saptamanile 3-4 de sarcina si se manifesta prin neinchiderea completa a tubului neural (formatiune embrionara din care se dezvolta sistemul nervos la extremitatea craniana).

Un alt ingredient necesar in timpul sarcinii este fierul. Organismul mamei trebuie sa produca in aceasta perioada o cantitate mai mare de sange pentru a sustine cresterea fatului, fiind necesara suplimentarea cu 30-60 mg de fier zilnic. In sarcina mai creste necesarul de calciu, iod si DHA (pentru dezvoltarea creierului copilului), precum si de alte vitamine. In functie de rezultatele analizelor si de evolutia fatului, medicul poate decide necesarul anumitor nutrienti.

PERIOADA NEONATALA
Desi pare un ghemulet de reflexe si gesturi haotice, nou-nascutul este constient de universul inconjurator. La doar cateva ore de la nastere, acesta poate recunoaste atingerea mamei, mirosul, reactioneaza la tonul bland al vocilor si la sunetele puternice. In primele zece zile, acesta poate pierde in greutate din cauza procesului de adaptare, insa recupereaza ulterior. Peste 50% dintre copiii nascuti la termen si 80% dintre copiii prematuri fac icter in primele zile de viata. Aceasta forma de icter (icterul fiziologic) nu este o boala, ci, mai degraba, rezultatul incapacitatii ficatului imatur de a metaboliza complet bilirubina. In primele saptamani, multi bebelusi sunt predispusi sa sufere de anumite iritatii ale pielii, precum milia si acneea infantila sau de boala ochilor lipiciosi (o forma usoara de conjunctivita, care afecteaza 50% dintre nou-nascuti), insa aceste probleme dispar, odata cu adaptarea la noul mediu.

Copiii reprezinta viitorul, iar asigurarea cresterii si dezvoltarii lor sanatoase ar trebui sa fie principala preocupare a tuturor societatilor.
Organizatia Mondiala a Sanatatii

PERIOADA DE SUGAR (29 DE ZILE – 12 LUNI)
O perioada a marilor debuturi. Daca in primele luni copilul se dezvolta mai mult spre obtinerea functionalitatilor la nivelul principalelor sisteme ale organismului, in urmatoarele luni se axeaza pe descoperiri. Copilul isi descopera propriul corp si incepe sa dobandeasca controlul muschilor. Exploreaza cauzele si efectele, acumuland, totodata, informatii pentru dezvoltarea limbajului.

La varsta de 4 luni incep sa apara primele semnale ale tulburarilor de spectru autist. In aceasta etapa, copilul ar trebui sa iubeasca comunicarea, uitandu-se la interlocutor, sa asculte vocile, zgomotele si sa raspunda la diverse expresii faciale. Potrivit dr. Benjamin Spock, la 1 an copilul ar trebui sa arate cu degetul spre lucrurile care-l intereseaza, iar la 15 luni sa rosteasca cel putin un cuvant cu inteles. Daca observati la copil o lipsa de reactie si comunicare, adresati-va medicului.

In primul an de viata, sistemul digestiv al copilului trece printr-un proces de adaptare si dezvoltare. In primele luni, sistemul sau digestiv este foarte sensibil la laptele pe care-l consuma. Alimentatia mamei are un impact major asupra laptelui si, implicit, a starii copilului, fapt care se poate transpune in indigestie, colici, balonare la copil. Si in cazul formulelor de lapte pot aparea probleme.

In primele luni, majoritatea copiilor au pirozis, regurgiteaza. Atunci cand sunt hraniti, unii copii pot simti o durere din cauza acidului gastric care le irita esofagul.

Colicile sunt o alta problema digestiva de care sufera copiii. Acestea apar la 25% dintre nou-nascuti si sugari. Plansul indelungat si agitatia copilului sunt semne de colici. Desi inca medicii n-au ajuns la un consens referitor la ce cauzeaza colicile, cei mai multi sunt de parere ca este vorba despre o durere intestinala. Probioticele si colostrul sunt o solutie pentru ameliorarea problemelor date de colici, dereglari de tranzit intestinal la copil (diaree, constipatie sau balonare). Doar formulele care contin si prebiotice actioneaza la nivelul intregului tract digestiv al copilului.

Anemia feripriva (prin carenta de fier) este o conditie cu care se confrunta, conform datelor Institutului pentru Ocrotirea Mamei si Copilului (IOMC), intre 46% si 51% dintre copiii sub 12 luni din Romania. Fierul este un element care intra in structura hemoglobinei, deficitul acestuia determinand hipoxia anumitor organe (lipsa de oxigen) si functionarea defectuoasa.

Conform datelor Protocolului pentru profilaxia anemiei si rahitismului la copil, intocmit de IOMC „Prof. Dr. Alfred Rusescu” in 2010, la nou-nascut rezervele de fier se formeaza in proportie de 2/3 in ultimul trimestru de sarcina. Acest fapt explica de ce rezervele de fier ale prematurului sunt mai scazute, comparativ cu cele ale unui copil nascut la termen. Rezervele de fier ale sugarului normoponderal se epuizeaza in jurul varstei de 5-6 luni, iar ale prematurului, mai devreme, la varsta de 2-3 luni. In aceste cazuri este necesar un aport sustinut de fier prin alimentatia copilului sau prin suplimente speciale. Fierul este asigurat din laptele matern in primele 4 luni de viata. Laptele matern contine 1,0 – 1,5 mg Fe/litru, din care se absoarbe 50%, spre deosebire de laptele de vaca nemodificat, care contine 1 mg Fe/litru, din care se absoarbe doar 10%. Laptele matern asigura necesarul de fier al bebelusului pana la 6 luni, dupa aceasta varsta bebelusul avand un risc ridicat de a dezvolta anemie feripriva, daca nu se incepe diversificarea si cresterea aportului de fier prin alimente.

Deficitul de fier este dat de factori precum:
- Insuficienta aportului de fier cauzat de un aport alimentar inadecvat;
- Insuficienta rezervelor de fier la nastere (prematuritate, gemelaritate, transfuzii feto-fetale la gemenii univitelini si la cele feto-materne, carente la mama in timpul sarcinii sau sarcini foarte apropiate, hemoragii materne, hemoragii neonatale);
- Un necesar crescut de fier la anumite categorii, cum sunt prematurii sau gemenii;
- Anumite afectiuni – malabsorbtia de fier, boala Crohn, anumite hemoragii. Anemia feripriva poate fi corectata prin administrarea unor formule specifice de fier. In absenta tratamentului, deficitul de fier poate avea consecinte pe termene mediu si lung asupra dezvoltarii copilului. Aceasta poate duce la diminuarea performantelor cognitive ale copilului, la afectaea dezvoltarii fizice si comportamentale, la alterarea statusului sistemului imunitar, la dezvoltare psihomotorie redusa si chiar la mortalitate.2

Rahitismul este o boala metabolica ce apare in perioada de crestere a organismului si se caracterizeaza prin tulburari de mineralizare a oaselor. Cauza o constituie deficitul de Vitamina D din organism. Expunerea la soare a copilului asigura o parte din necesarul de vitamina D, insa in anumite situatii aceasta nu este suficienta. Acest deficit determina malformatii ale cutiei craniene, ale membrelor, ale cutiei toracice, ale coloanei vertebrale, modificari la nivelul dintilor si disfunctii imunitare. In functie de factorii de risc si de analize, se recomanda profilaxia cu Vitamina D. Potrivit unor studii ale European Food Safety Authority (EFSA), publicate in EFSA Journal din 2017, pentru a atinge concentratia serica de 50 nano moli/L (nmol/L) de 25-OH-D (25-hidroxivitamina d) este nevoie de suplimentarea cu Vitamina D conform urmatoarei scheme: bebelusi 0-12 luni 10mcg/zi – 400UI, copii 1-17ani 10mcg/zi – 400UI, adulti 15mcg/zi – 600UI. Cea mai rapida absorbtie o au solutiile orale cu vitamina D3.3

IMUNITATEA COPILULUI
Imunitatea ofera copilului un sistem de lupta impotriva diferitilor agenti infectiosi. Aceasta poate fi ereditara (imunitate conditionata genetic) sau dobandita. Acest tip de imunitate poate fi obtinuta pasiv, din anticorpii placentari ai mamei sau din laptele matern. Alaptarea pana la 6 luni (conform recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii) asigura copilului anticorpii necesari. Imunitatea se poate dobandi si activ, in urma contactului cu agentii infectiosi, cu diverse boli sau cu vaccinurile. In lipsa unui suport imunitar dupa varsta de 6 luni, copiii sunt mai susceptibili la infectii, in conditiile in care la aceasta varsta incep sa se epuizeze rezervele imunitare oferite la nastere si prin laptele matern.

PROBLEMELE DERMATOLOGICE ALE COPILULUI
Din cauza transformarilor pe care le parcurge corpul copilului in primul an, acesta se poate confrunta cu mai multe probleme ale pielii. In primele luni, cei mai multi dintre copii pot avea eruptii la nivelul fetei. Miliaria este des intalnita la bebelusi. Aceasta este caracterizata prin pustule mici si stralucitoare, date de hiperfunctia glandelor sebacee. La nivelul corpului si scalpului, copiii pot dezvolta miliaria eritematoasa (pustule mici de culoare roz, frecvente la nivelul umerilor si gatului), dermatita seboreica (pete uscate, solzoase la nivelul scalpului sau al intregului corp), impetigo (infectie bacteriana contagioasa a tegumentelor, care debuteaza printr-o pustula mica, fina, cu lichid galbui).

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI IN PERIOADA PRIMEI COPILARII (1-3 ANI)
Varsta de 1 an este foarte interesanta si palpitanta atat pentru copil, cat si pentru parinti. Copilul isi modifica regimul alimentar, incepe sa faca alegeri, sa spuna „nu!”. Explorarea la aceasta varsta este definitorie pentru un copil. Fiecare dulap, colt al casei este interesant pentru el, de aceea parintii trebuie sa fie foarte atenti. La varsta de 12-15 luni, ritmul de crestere se reduce, astfel ca la 2 ani va avea 12 kg greutate si 85 cm lungime, iar la 3 ani, 15 kg greutate si 95 cm lungime. In aceasta perioada, continua sa se dezvolte dentitia copilului, astfel ca la 33 de luni un copil sanatos are 20 de dinti. Se perfectioneaza activitatea neuropsihica si motorie, se dezvolta limbajul si relatiile afective. Catre varsta de 1 an, copilul foloseste cu adresabilitate primele cuvinte. Multi copii incep insa sa vorbeasca mai tarziu. Ei sesizeaza multe situatii din jurul lor, stiu sa arate partile corpului, obiecte din camera, diferentiaza dupa nume persoanele din jur, executa mici ordine.
In perioada primilor trei ani de viata, progresele inregistrate in invatarea vorbirii se vor concretiza in elaborarea de propozitii.

DEZVOLTAREA NEUROCOGNITIVA – PERIOADA „DE CE-URILOR” –Da’ de ce? De ce este pamantul rotund? Pestilor le este sete vreodata? Daca acum este miezul noptii, cand este coaja? Este un episod prin care orice familie trece la un moment dat. Multitudinea de intrebari nu este deloc intamplatoare. In primii ani de viata, creierul copilului si intregul sau sistem nervos trec printr-un proces accelerat de dezvoltare. La 1 an, dimensiunile creierului se dubleaza, iar la varsta de 3 ani, creierul unui copil ajunge la 80% din volumul creierului unui adult, formand cateva mii de conexiuni neuronale. Pentru a face fata ritmului accelerat de dezvoltare, studiile arata ca sistemul nervos al copilului are nevoie de doua ingrediente care sa-i sustina functia – acid docosahexaenoic (DHA) si acid eicosapentaenoic (EPA), ingrediente care se gasesc in uleiul din ficat de cod si, intr-un raport mai mic, in uleiul de peste.

Peste 25% dintre copiii cu varsta pana la 1 an si 18% dintre copiii intre 1 si 4 ani din tarile dezvoltate sufera din cauza infectiilor respiratorii recurente.

AFECTIUNILE COMUNE
Otita este una dintre bolile primei copilarii. Otita medie este o infectie localizata la nivelul urechii medii (o camera situata in spatele timpanului, care face legatura cu faringele posterior prin intermediul trompei lui Eustachio). Este foarte probabil ca un copil sa sufere cel putin o data de otita medie in aceasta perioada. Conform statisticilor, cam 50% dintre copii au un prim episod de otita medie pana la implinirea varstei de 1 an si circa 80% dintre copii repeta otita medie pana la 3 ani. Infectiile urechii pot sa apara la orice varsta, dar sunt mai frecvente la copiii cu varsta intre 6 luni si 3 ani. Otita medie netratata corespunzator poate duce la o varietate de complicatii, incluzand intre acestea pierderea auzului si ameteli.

Infectiile respiratorii sunt un set de afectiuni cu mare prevalenta la copii, care apar pe fondul sistemului imunitar imatur si care pot fi localizate la nivelul diferitelor segmente ale aparatului respirator: mucoasa nazala si/sau faringiana (rinita, faringita, rinofaringita), mucoasa laringelui (laringita), mucoasa traheei si/sau bronhiolelor (traheobronsiolita, bronsiolita), plamani (pneumonie). Copiii au o predispozitie mare pentru infectii respiratorii, acestea fiind considerate printre bolile copilariei atat din cauza prevalentei ridicate, cat si a gradului mare de recurenta. Statisticile arata ca peste 25% dintre copiii cu varsta pana la 1 an si 18% dintre copiii intre 1 si 4 ani, din tarile dezvoltate, sufera din cauza infectiilor respiratorii recurente. In plus, intr-un an, copiii pot face intre cinci si opt episoade infectioase, in timp ce la copiii aflati in colectivitate numarul acestora creste.

Problemele digestive, manifestate mai ales prin dureri abdominale, sunt o problema des intalnita dupa varsta de 1 an. De obicei, acestea anunta debutul unei boli precum guturaiul, gripa, faringita, in special daca sunt insotite de febra. Prezenta durerilor abdominale sunt semn ca boala afecteaza intestinele si alte parti ale organismului, motiv pentru care orice infectie debuteaza cu varsaturi, diaree sau constipatie. Pentru ca durerea abdominala la copii poate ascunde mai multe probleme, cum ar fi apendicita, este bine sa va adresati pediatrului. Constipatia poate fi simptomul multor afectiuni la copiii mici – de exemplu, o raceala usoara sau hipotiroidie. Insa, de cele mai multe ori, constipatia este rezultatul unei alimentatii incorecte, al unor obiceiuri proaste si al unui stil de viata sedentar. Discutati cu pediatrul copilului si incercati sa interveniti asupra cauzelor care duc la constipatie.
Varsaturile si diareea sunt manifestari relativ frecvente, care pot avea cauze diferite. Virusurile sunt in topul factorilor care provoaca diaree la copii. Gastroenterita sau viroza intestinala sunt termenii folositi pentru aceste infectii. Problemele se caracterizeaza prin febra, varsaturi, voma si dureri abdominale. Atunci cand voma este asociata cu diareea, cauza poate fi o toxiinfectie alimentara. Situatiile in care apare doar voma pot fi mai ingrijoratoare. Acestea pot fi cauzate de obstructia intestinala, consumul unei substante toxice sau medicament, infectie grava localizata in organism sau hipertensiune intracraniana. Toate aceste situatii constituie o urgenta, fiind necesar consultul doctorului.

Intre 46 si 51% dintre copiii sub 12 luni din Romania se confrunta cu carenta de fier, conform datelor Institutului pentru Ocrotirea Mamei si Copilului (IOMC).

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA COPILULUI IN PERIOADA PRESCOLARA (3 ANI – 6/7 ANI)
Este perioada marilor debuturi si perioada in care copilul incepe sa se separe de parinti prin intrarea in colectivitate. La varsta prescolara, imaginatia copilului capata dimensiuni extraordinare. Tot acum, apar frica de a fi despartit de parinti, stresul dat de intrarea in colectivitate si integrarea in grup.
Vocabularul devine mult mai complex, copilul incepe sa mearga regulat in forme de invatamant prescolar, unde invata sa comunice, unde afla mai multe despre lume si despre mediul inconjurator, unde ia contact cu societatea si cu primele forme de scolarizare, fapt ce contribuie la o dezvoltare neuro-psihica alerta si la progrese fantastice. Universul copilului nu se mai limiteaza la familia si la casa lui. Acesta intra intr-un mediu in care nu ii mai sunt implinite doar lui nevoile, trebuie sa invete sa aiba rabdare, sa stea la rand, sa asculte, sa astepte. Este perioada de maturizare a sistemului imunitar, dar si cea dominata de boli infecto-contagioase (cauzate de un sistem imunitar nematurizat complet si de expunerea la colectivitate), de boli imunoalergice, de accidente sau de intoxicatii.





CRESTEREA SI DEZVOLTAREA IN PERIOADA SCOLARA (6/7 ANI – ADOLESCENTA)
Este perioada in care, chiar daca parintii sunt importanti pentru copii, profesorii si prietenii incep sa capete importanta si autoritate pentru copii. Este perioada in care se pun fundamentele educatiei pentru viitorul adult. Copiii dezvolta pasiuni pentru anumite domenii, incep sa aiba opinii puternice, li se dezvolta simtul responsabilitatii si devin, treptat, independenti.
Din punct de vedere fiziologic, aceasta perioada este caracterizata de schimbarea dintilor, dezvoltarea accelerata a scheletului si debutul schimbarilor hormonale. Din cauza timpului mare petrecut in banca, a ghiozdanului nepotrivit si a lipsei de activitate fizica, copiii pot dezvolta probleme de postura, precum scolioza, lordoza sau cifoza.
Aceasta mai este perioada debutului sau accentuarea problemelor de comportament (agresivitatea, comportamentul compulsiv etc.) si a anumitor adictii.
In perioada 12-14 ani, problemele comportamentale se accentueaza, iar modificarile fiziologice se produc intr-un ritm alert.
In adolescenta timpurie, principala problema psihologica este adaptarea la propriul corp. Incep modificarile hormonale, copiii incep sa fie interesati si atrasi de persoanele de sex opus. Scheletul continua sa creasca accelerat, iar oasele se lungesc. Noaptea, copiii pot resimti durerile de crestere la nivelul soldului, al genunchilor sau al talpilor. In aceasta perioada, sunt foarte importante suplimentele cu calciu, fier si multivitaminele.
Maturizarea fizica si sexuala se produce mai rapid la fete. Cele mai multe dintre fetite, la 12 ani, incep sa aiba ciclu menstrual si li se dezvolta sanii.
De obicei, baietii intra la pubertate cu doi ani mai tarziu. Incepand cu varsta de 12-14 ani, baietilor li se dezvolta organele sexuale, cresc mai mult in inaltime. De multe ori, inaltimea se modifica mult mai rapid decat dezvoltarea musculara, fapt care-i face pe baieti sa arate disproportionati si greoi.
Mirosul corporal si acneea sunt doua dintre problemele suparatoare cu care se confrunta copiii in aceasta perioada, iar programul scolar poate duce la suprasolicitarea psihica a copilului.

ADOLESCENTA MIJLOCIE
In perioada 15-17 ani, adolescentii trebuie sa se impace cu propriul corp, cu sexualitatea, cu emotiile si sa-si defineasca personalitatea. Se accentueaza nevoia de libertate si independenta a copiilor, fapt ce determina aparitia diverselor conflicte. In aceasta perioada, se finalizeaza procesul de crestere si maturizarea sexuala, insa la unii copii inca raman problemele date de dezechilibrul hormonal, cum ar fi acneea. Perioada devenirii si transformarii copilului in adult este una foarte complexa atat pentru copil, cat si pentru parinte. Cu siguranta, este dificil sa mai acceptati ca nu mai aveti in fata un copil. Respectati-l asa cum este, acceptati-i nevoile si sustineti-l sa-si urmeze propriul drum!

Referinte:
www.nhs.uk/chq/pages/913.aspx?categoryid=54
Ministerul Sanatatii, Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului „Prof. Dr. Alfred Rusescu”: Protocoalele pentru profilaxia anemiei si rahitismului la copil, 2010
Clinica Mayo, Ghidul sanatatii familiei, editia a III-a, Editura ALL
Ingrijirea copilului bolnav, Dr. Bernard Valman, editie DK, editura Litera, 2014
Ingrijirea sugarului si a copilului – Dr. Benjamin Spock, editie adaptata si revizuita de Dr. Robert Needlman, editura Sian Books, 2014

Articol publicat in Nr. 5 al revistei ”Perspective, Jurnal de Medicina Integrativa”