Probioticele - bacteriile bune de care poate depinde sanatatea noastra

In ultimii ani a crescut interesul pentru studierea si utilizarea probioticelor in diferite afectiuni ale organismului uman. Conform ultimelor studii, probioticele, al caror nume deriva din grecescul „pro bios” („pro viata”), pot contribui la imbunatatirea si mentinerea starii de sanatate si a calitatii vietii.

La inceputul anilor 1900, Elie Metchnikoff evidentia faptul ca bacteriile vii din iaurt sau lapte fermentat imbunatatesc unele caracteristici biologice ale tractului gastro-intestinal.

Acesta a fost doar inceputul unei aventuri stiintifice ce dureaza de mai bine de un secol (cititi mai multe despre aceasta la pag.3) si care continua si astazi. Definitia actuala a probioticelor data de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) spune ca „probioticele sunt microorganisme vii care atunci cand sunt administrate in cantitati adecvate confer un beneficiu sanatatii gazdei”.

MECANISMELE DE ACTIUNE ALE PROBIOTICELOR

Mecanismele de actiune ale probioticelor sunt multiple, principalul fiind acela de a reduce aderenta bacteriilor patogene la epiteliul intestinal.

O alta functie este imbunatatirea permeabilitatii intestinale prin sustinerea secretiei de mucina si sintezei proteinelor de jonctiune stransa intre celulele epiteliale intestinale. De asemenea, probioticele faciliteaza absorbtia si biodisponibilitatea mineralelor si sustin producerea unor substante antibacteriene (bacteriocine, acid acetic si acid lactic, hidrogen peroxid) precum si reducerea agentilor patogeni prin consumul nutrientilor necesari acestora.

Probioticele pot fi implicate si in modularea sistemului imunitar: stimularea secretiei imunoglobulinei A (IgA), a celulelor Natural Killer si a macrofagelor si prin echilibrarea citokinelor pro si anti inflamatorii intestinale. De asemenea, pot reduce dezvoltarea bacteriilor patogene si pot stimula producerea de substraturi de crestere (vitamine, aminoacizi) pentru bacteriile benefice. In acelasi timp, pot reduce atasarea toxinelor de receptorii de pe mucoasa intestinala. Totodata, probioticele contribuie la scaderea nivelului seric al colesterolului.

SURSE DE PROBIOTICE

Alimentele fermentate, precum iaurtul, diverse branzeturi, muraturile sunt obtinute prin cresterea si activitatea metabolica a unei varietati de culturi microbiene vii. Multe dintre ele sunt surse bogate de bacterii vii si potential benefice.

Microorganismele vii folosite la prepararea multor alimente fermentate supravietuiesc de obicei in produs pe toata durata de valabilitate. Cu toate acestea, exista situatii cand nu rezista tranzitului prin stomac si s-ar putea sa nu reziste degradarii cauzate de actiunea enzimelor hidrolitice si sarurilor biliare din intestinul subtire.

Anumite alimente nefermentate, precum laptele, sucurile, smoothie-urile, cerealele sau formulele pentru sugari au microorganisme probiotice adaugate. Daca aceste alimente au cu adevarat caracteristici probiotice depinde de cantitatea de microorganisme pe care o contin, daca acestea supravietuiesc tranzitului intestinal si daca speciile si tulpinile lor specifice au efecte benefice asupra sanatatii.

Majoritatea bacteriilor bune care se gasesc in alimente sunt in cantitate mica, iar cand apar dezechilibre ale florei intestinale, sunt recomandate suplimente cu probiotice.

Suplimentele alimentare cu probiotice sunt sub forma de capsule, pulberi, lichide, jeleuri etc. Aceste produse contin una sau multe tulpini standardizate si un numar exact de unitati formatoare de colonii.
Specialistii in domeniu au elaborat recomandari complexe cu privire la probioticele ce pot fi folosite in prevenirea sau tratarea unor afectiuni.

CLASIFICAREA PROBIOTICELOR

Probioticele se identifica in functie de gen, specie si tulpina. Genul este primul nume al unei bacterii (de exemplu, Lactobacillus). Specia este al doilea (acidophilus, helveticus, plantarum).
Tulpina este o clasificare si mai specifica (de exemplu, tulpina LA5, R0052, R1012), care imparte bacteriile aceleiasi specii in subgrupuri, pe baza mai multor proprietati comune.

GLOSAR DE TERMENI

Probiotice – potrivit OMS, „probioticele sunt microorganismele vii care atunci cand sunt administrate in cantitati adecvate confera un beneficiu sanatatii gazdei”.

Printre principalele actiuni benefice se numara: imbunatatirea digestiei alimentelor, asimilarea nutrientilor si sustinerea sistemului imunitar.

Prebiotice – sunt definite ca substraturi metabolice care au rolul de a hrani probioticele, de a sustine dezvoltarea coloniilor si avansarea lor prin tractul digestiv pana la nivelul colonului. In plus, aceste substante stimuleaza descompunerea alimentelor digerate si asimilarea nutrientilor. Cele mai cunoscute prebiotice sunt: inulina – fibra solubila eficienta in reducerea trigliceridelor si colesterolului din sange, fiind totodata utila in tratamentul complementar al constipatiei, fructo-oligozaharidele (FOS), galacto-oligozaharidele (GOS) si xilo-oligozaharide (XOS) – fibre care contribuie la mentinerea echilibrului microbiotei prin sustinerea dezvoltarii bacteriilor benefice.

Sinbiotice – sunt amestecuri de probiotice si prebiotice care au un impact pozitiv pronuntat asupra microbiotei intestinale. De aceea, pentru a beneficia de proprietatile probioticelor, se recomanda asocierea cu prebiotice, deoarece acestea cresc eficienta probioticelor si mentin beneficiile lor pana la nivelul colonului.

Psihobiotice – sunt probioticele care au efect benefic in echilibrarea starii emotionale. Aceste probiotice sunt capabile sa produca si sa furnizeze substante neuroactive, cum ar fi acidul gamma-aminobutiric (GABA) si serotonina, care actioneaza pe axa creier-intestin.

Efectele benefice atribuite probioticelor sunt datorate de fapt tulpinilor specifice. O singura tulpina poate avea mai multe mecanisme benefice, dar nu poate avea toate efectele cunoscute ale probioticelor!

Cele mai multe bacterii benefice din organism apartin familiilor Lactobacillus si Bifidobacterium. Acestea contribuie la mentinerea echilibrului florei intestinale si la combaterea bacteriilor patogene.

Ele exista in organismul uman din prima zi de viata, fiind transmise de la mama la fat prin nastere si alaptare. Mai apoi, acestea sunt furnizate prin diverse alimente.

Genul Lactobacillus apartine increngaturii Firmicutes, iar cele mai studiate specii sunt: acidophilus, helveticus, longum, casei, fermentum, gasseri, johnsonii, reuteri, paracasei, plantarum, rhamnosus, salivarius.

Genul Bifidobacterium apartine increngaturii Actinobacteria si cele mai studiate tulpini sunt longum, lactis, bifidus, infantis, breve.

Saccharomyces spp. S. boulardii este o tulpina de drojdie nepatogena care poate ajuta in diareea cu etiologii multiple, fiind rezistenta la temperature ridicate si mediu acid.

Numarul de bacterii vii capabile sa formeze colonii atunci cand sunt cultivate este exprimat ca unitati formatoare de colonii (UFC).

SURSE DE PROBIOTICE LA INDEMANA

In Romania surse importante de probiotice naturale sunt in iaurt, chefir, varza murata, maslinele si castravetii in saramura, branza de vaci fermentata sau ciocolata neagra. Mai frecvente in alte tari, in special din Asia, sunt: kimchi, miso, microalge, tempeh si alte preparate din soia fermentata, natto, kombucha. Daca aceste alimente au cu adevarat efecte probiotice depinde insa de cantitatea de microorganisme vii pe care o contin (unele produse amintite sunt procesate si nu contin culturi vii in forma in care sunt comercializate), daca acestea supravietuiesc tranzitului intestinal si daca speciile si tulpinile lor specifice au efecte benefice asupra sanatatii.
Bacteriile bune din alimente se gasesc de obicei in cantitate mica (care poate fi suficienta atunci cand suntem sanatosi). Atunci cand apar dezechilibre ale florei intestinale insa, este nevoie de administrarea suplimentelor cu probiotice.

CRITERII DE CALITATE SI SIGURANTA

Criteriile stiintifice minime care trebuie indeplinite pentru ca un produs sa fie numit in mod corect „supliment alimentar probiotic” sunt:

* Precizarea genului, speciei si tulpinii pentru identificarea taxonomica a produsului;

* Identitatea precisa a tulpinii bacteriilor este o cerinta fundamentala. De ex.: Lactobacillus acidophilus La-14, nu doar Lactobacillus acidophilus; Bifidobacterium breve BR-03, nu doar Bifidobacterium breve;

* Standardele de referinta ale tulpinilor trebuie sa existe in colectii de culturi recunoscute international.

De ex., tulpina Lactobacillus acidophilus Rosell-52 produsa si testata de Institutul Rosell Canada este inregistrata ca standard de referinta in prestigioasa „Colectie Nationala de Cultura a Microorganismelor” de la Institutul Pasteur din Franta;

* Tulpinile probiotice utilizate trebuie sa fie viabile in vivo, adica trebuie sa aiba capacitatea de colonizare a intestinului prin adeziune la peretele intestinal;

* In functie de locul de actiune a probioticelor, acestea trebuie sa fie rezistente la conditiile specifice care apar pe suprafata sau in acea parte a corpului. De ex.: trebuie sa reziste la actiunea enzimelor salivare, digestive si a sarurilor biliare, trebuie sa fie rezistente la antibiotice, inclusiv la cele adaugate in alimente si la spermicide (aplicabil probioticelor destinate uzului vaginal);

* Probioticele trebuie sa ramana viabile in alimente si suplimente alimentare (pulberi, capsule si tablete).

Stabilitatea probioticelor este afectata de temperature ridicata, oxigen, umiditate si excipienti. Stabilitatea depinde, de asemenea, de tipul tulpinii. Multe dintre proprietatile probioticelor depind de tipul tulpinii; de aceea, rezultatele, siguranta si eficienta unor produse nu trebuie transferata si atribuita altor produse probiotice;

* Trebuie demonstrata siguranta tulpinilor incluse in produs pentru utilizarea umana prin studii pe esantioane reprezentative (ce pot fi realizate pe subiecti umani sau animali);

* Cunoasterea posibilelor efecte secundare ale produsului si interactiunile acestuia cu alte tratamente (medicamente sau suplimente);

* Producatorul trebuie sa aiba experienta indelungata in domeniu, sa detina un sistem de control strict al ingredientelor, sa indeplineasca standardele de calitate care asigura viabilitatea tulpinilor in timpul procesarii, manipularii, depozitarii si pana la sfarsitul duratei de valabilitate;

* Unele tulpini de Lactobacillus, Bifidobacterium si Streptococcus dispun de certificare GRAS (Generally Recognized As Safe) acordata de Food and Drug Administration din Statele Unite (FDA), care recunoaste siguranta utilizarii unei substante (folosita intr-un produs) pentru uzul uman. Altele pot avea nevoie de studii toxicologice inainte de utilizare;

* Depozitarea corecta este esentiala pentru eficienta probioticelor. Indiferent de forma de comercializare, sub forma de capsula sau pudra, trebuie depozitate la temperatura potrivita.
Altfel, nu vor avea beneficiul mentionat. Unele probiotice trebuie pastrate la frigider, altele nu.

ROLUL PROBIOTICELOR IN DIFERITE AFECTIUNI

Afectiuni gastro-intestinale. Conform unui numar mare de cercetari preclinice si clinice probioticele sunt benefice in tratamentul complementar al unor boli precum: diareea acuta, diareea asociata cu antibiotice, encefalopatia hepatica, sindromul intestinului iritabil, enterocolita necrotizanta, colita ulceroasa, diverticulita, suprapopularea bacteriana a intestinului subtire (SIBO), sindromul de intestin permeabil.

Afectiuni oncologice. Probioticele pot contribui la reducerea riscului de cancer prin diminuarea nivelului substantelor cu potential cancerigen, modificarea pH-ului intestinal, imbunatatirea timpului de tranzit, stimularea sistemului imun. Bacteriile par sa „antreneze” celulele imune sa recunoasca celulele cu o rata de diviziune anormala, iar manipularea microbiomului deschide oportunitati noi pentru tratamente precum imunoterapia.

Afectiuni ale sistemului imunitar. Intrucat aproximativ 80% din celulele implicate in raspunsurile imune sunt localizate in peretele intestinal, interactiunea dintre microbiota rezidenta si sistemul imunitar a facut obiectul unui interes stiintific considerabil.

Functia principala a sistemului imunitar este de a proteja organismul prin recunoasterea si eliminarea agentilor patogeni (virusuri, bacterii) si de a proteja structurile proprii ale organismului. Dezechilibrele microbiotei pe perioade indelungate duc la acumularea agentilor patogeni, ceea ce determina dezechilibrul sistemului imunitar si atacarea de catre acesta a structurilor proprii organismului prin sinteza de autoanticorpi. In acest context, utilizarea probioticelor, capabile sa echilibreze si sa interactioneze cu microbiota gazda, a aparut ca o strategie potentiala pentru a influenta pozitiv raspunsul imun.

Alergii. Alergia este definita ca o reactie de hipersensibilitate cauzata de un raspunsimunitar la un antigen specific, denumit alergen. Cele mai frecvente boli alergice sunt dermatita atopica, alergiile alimentare, rinita alergica si astmul alergic. Au fost observate mai multe mecanisme prin care probioticele pot avea un rol benefic in alergii: prin echilibrarea florei intestinale, imbunatatirea functiei de bariera a mucoasei intestinale si reducerea trecerii antigenelor in circulatia sanguina prin mucoasa intestinala. Probioticele pot avea o actiune benefica in afectiunile alergice prin modularea sistemului imunitar: prin favorizarea sintezei citokinelor anti-inflamatorii, prin stimularea productiei de IgA. De asemenea, probioticele pot contribui la reducerea alergenilor din dieta prin secretia de enzime pe care organismul nu le produce.

Ultimele descoperiri demonstreaza ca probioticele au un rol esential si in axa creier-intestin-microbiota, precum si in axa HPA (hipotalamushipofiza-suprarenale), despre care puteti citi in articolul de la pag. 16.

ADMINISTRAREA PROBIOTICELOR

Nu exista contraindicatii absolute pentru probioticele din genurile Lactobacillus, Bifidobacterium, Streptococcus thermophilus sau Saccharomyces boulardii. In mod obisnuit exista putine efecte adverse sau deloc. Ocazional, au fost raportate flatulenta sau disconfort abdominal usor.

Avand insa in vedere numarul mare de specii si tulpini, pentru o administrare corecta, sigura si eficienta a probioticelor, se recomanda solicitarea sfatului unui medic specialist, dozajul si durata terapiei cu probiotice putand varia in functie de indicatia clinica.

Persoanele imunocompromise sau care iau medicamente imunosupresive, precum si persoanele in varsta trebuie sa administreze cu prudenta probiotice, pentru ca acestea pot interactiona cu anumite medicamente alopate. Doar medicul este in masura sa aleaga tulpinile benefice potrivite, in functie de situatia concreta a fiecarui pacient.

referinte:

1. nature.com
2. frontiersin.org
3. customprobiotics.com
4. Revista romana de boli infectioase, volumul XVIII, nr. 1, anul 2015, pag. 21