15% reducere la achizitii de minim 200 de lei!

PIELEA intre frumos si functional

PIELEA intre frumos si functional

Pielea este cel mai mare organ al nostru si cea mai mare interfata a noastra in relatia cu mediul inconjurator. Se poate spune despre ea ca este mereu alta, dat fiind ca se innoieste non-stop printr-un permanent proces de regenerare. Si, cu toate acestea, este de fiecare data „croita”, in asa fel incat sa se adapteze perfect nevoilor organismului si schimbarilor din exterior. Pielea ne protejeaza, ne confera identitate si, poate, chiar frumusete, daca o ingrijim bine. Si tot ea ne da prima de gol in privinta derapajelor si a varstei.

Pielea este invelisul care ne acopera intreg corpul, din varful capului pana in talpi, fara intrerupere, continuandu- se si la nivelul marilor orificii ale corpului (nas, gura etc.), cu semimucoase, care devin mucoase in interiorul cavitatilor respective. Iar impreuna cu anexele sale, parul si unghiile, pielea alcatuieste asanumitul sistem tegumentar.
Insa pielea este mai mult decat un invelis care ne protejeaza de factorii externi (frig, caldura, bacterii, substante chimice etc.), este un organ complex, care functioneaza ca un receptor multisenzorial ce capteaza informatii din mediul inconjurator. Nu in ultimul rand, ea este organul nostru cu cea mai mare intindere – suprafata pielii la o persoana adulta, de talie medie, masoara aproximativ doi metri patrati –, iar masa ei reprezinta 15–20% din cat cantareste tot corpul.
Pielea nu are aspect uniform, ci prezinta, in mod normal, cute si proeminente, grosimi si nuante diferite. Cu unele cute de la nivelul pielii, asa cum sunt plicile axilare si inghinale sau amprentele palmare, de exemplu, ne nastem (cute structurale), iar pe altele le putem dobandi odata cu varsta (cute functionale, asa-numitele riduri).

  • Culoarea pielii este determinata, in primul rand, genetic. Apoi, are loc o adaptare la mediul de viata, prin secretia unei cantitati mai mici sau mai mari de melanina (pigment secretat de celule specializate, numite melanocite, cu rol fotoprotector). De asemenea, vascularizatia capilara (care determina variatii de culoare intre roz si rosu) si grosimea tegumentului (in locurile unde pielea este mai groasa are culoare galbuie sau chiar alba), precum si cantitatea de hemoglobina din sange (exprimata printr-un aspect palid, in cazul unei carente, cum se intampla in unele forme de anemie), contribuie la nuanta finala a pielii.
  • Grosimea pielii difera de la o regiune la alta a corpului. Astfel, la nivelul fetei – in mod special in jurul ochilor – si la nivelul organelor genitale se gaseste pielea cea mai fina de pe intreg corpul, iar pe talpi si pe palme se gaseste pielea cea mai groasa.
  • Elasticitatea este o alta caracteristica importanta a pielii, cu rol functional, dar si estetic (pastrarea unui aspect tanar). Ea este data de fibrele de elastina din structura sa, care, atunci cand sunt intr-o stare buna de functionare, actioneaza asemenea unor benzi de cauciuc tinute in tensiune. Ele actioneaza in tandem cu fibrele de colagen si de reticulina, conferind tonus si un aspect plin pielii.

STRATURILE PIELII SI ROLURILE LOR

Marele organ de catifea sau de postav, dupa caz, este alcatuit in asa fel incat nu numai ca ne protejeaza de factorii externi, dar, cel putin pana la o varsta, are si capacitatea de a se regenera de la sine sau fara cine stie ce ajutor din exterior. Mai exact, pielea este compusa din trei straturi principale: epidermul, dermul si hipodermul.

EPIDERMUL, partea dinspre exterior a pielii, este nevascularizat si consta din mai multe straturi de celule producatoare de cheratina, unite intre ele prin ceramide si grasimi.

Keratinocitele provin din stratul bazal, cel mai profund al epidermului, si se divid continuu, ca parte a unui proces permanent de regenerare a pielii. Celulele rezultate prin diviziune sunt impinse in sus, iar in urcarea lenta catre straturile superficiale ale pielii se incarca treptat cu cheratina (proteina care se gaseste si in par, si in unghii). Cand ajung in stratul superficial cornos (exfoliator), cel mai de suprafata dintre toate straturile pielii, au aspect de solzi care stau sa se desprinda. De aici, drumul lor se incheie pe hainele pe care le purtam ori pe buretele de baie pe care il vom folosi in timpul dusului.
La suprafata stratului exfoliator, se gaseste o pelicula cu o importanta strategica pentru sanatatea pielii, numita si film lipo-proteic. PH-ul acid (cu valori intre 4,2 si 5,6) al acestei pelicule are rolul de a ne oferi protectie fata de agentii patogeni cu care intra in contact suprafata pielii, astfel ca ar fi bine ca sapunul cu care ne spalam sa nu fie prea agresiv (bazic).
Trecerea dinspre epiderm catre derm se face prin asa-numita membrana bazala, o bariera care impiedica patrunderea unor substante sau a unor agenti nocivi in profunzimea pielii.

DERMUL are o structura conjunctivo- fibroasa, asemanatoare unui gel amestecat cu fibre, si este compus din doua straturi: stratul superficial subepidermic (subpapilar) si dermul propriu-zis (corionul).

  • Stratul subepidermic este bogat vascularizat si „presarat” cu microsenzori si terminatii nervoase, prin intermediul carora sunt receptionate schimbarile de presiune aplicata la nivelul pielii (simtul tactil).
  • Stratul profund al dermului (corionul) este mai solid si mai rezistent decat stratul superficial, fiind alcatuit din fibre de colagen si de elastina, esentiale pentru pastrarea unui aspect bine definit (tanar) al pielii.

In conditiile expunerii la soare fara o protectie solara adecvata, aceste fibre vor fi distruse intr-o proportie mai mica sau mai mare, avand, in timp, efecte vizibile de ridare a pielii. Nu in ultimul rand, dermul intervine in procesul de termoreglare prin activitatea glandelor sudoripare si datorita retelei de vase de sange de la nivelul sau.

HIPODERMUL, cel de-al treilea si cel mai profund strat al pielii, contine grasime subcutanata, cu rol de rezerva energetica si de izolator termic si mecanic (atenueaza socurile). Grosimea acestui strat variaza semnificativ de la o regiune a corpului la alta si, desigur, de la o persoana la alta.

Unghiile cresc aproximativ 0,5 mm intr‑o saptamana, iar firele de par cresc 0,3 mm zilnic, cu pauze o data la 3–4 ani.

GLANDELE CARE DAU MIROSUL PERSONAL

Regula nescrisa a pielii este ca acolo unde se gasesc fire de par sa fie in jur si cate o glanda sebacee. Iar cum mai toate regiunile corpului au par pe ele – desi nu este peste tot sesizabil – glandele sebacee sunt raspandite aproape pe toata intinderea pielii. Nu fara motiv, aceste glande secreta sebum, un fel de lubrifiant cu un iz usor, cu rol de protectie a parului si a pielii. Insa mai exista un efect, izul sebumului aduce o nota in alcatuirea mirosului personal si ne face sa fim considerati atragatori sau neatragatori de catre potentialii parteneri pe care-i intalnim de-a lungul vietii.
Pentru ca activitatea glandelor sebacee este dependenta de activitatea endocrina, in perioadele cu incarcatura hormonala mare (adolescenta, perioada premergatoare menstruatiei, perioadele stresante etc.) produc mai mult sebum.
Si activitatea glandelor sudoripare este dependenta de activitatea endocrina. Asa se face ca transpiram atunci cand ni se intensifica metabolismul (hipertiroidism) sau cand, in general, ne este prea cald, dar si in conditii de stres. De altfel, transpiram mai mult si compozitia transpiratiei se schimba odata cu intrarea la pubertate, cand devin active glandele sudoripare apocrine (situate la nivelul axilelor, in jurul mameloanelor, la nivelul perineului si al anusului).
Daca transpiratia produsa de glandele sudoripare ecrine, active si in prima parte a vietii, este sterila si fara miros, transpiratia produsa de apocrine poate fi intens mirositoare. Altfel spus, ca si sebumul, transpiratia produsa de glandele apocrine transmite mesaje chimice despre noi celor din jur.

AFECTIUNI SI BOLI DERMATOLOGICE FRECVENTE

INFECTII CUTANATE SUPERFICIALE Chiar daca afecteaza partea superficiala a pielii si nu par la fel de grave ca alte boli dermatologice, si infectiile bacteriene, fungice sau virale pot avea consecinte neplacute si pot afecta serios calitatea vietii, daca nu sunt tratate corespunzator. Foliculita, furunculul, impetigo (asa-numitele „bube dulci”) sunt infectii bacteriene determinate de un stafilococ sau de un streptococ si trebuie sa va adresati unui medic dermatolog pentru a va prescrie tratamentul adecvat.

HERPESUL – acele bubulite care se transforma in ulceratii total inestetice si dureroase – este cauzat de un virus care ramane in corp toata viata, producand ciclic simptomele mentionate. De aceea, accentul ar trebui pus pe prevenirea infectiei prin respectarea regulilor de igiena si de protectie sexuala si pe mentinerea imunitatii la cote ridicate.

MATREATA. Desi afecteaza peste 50% din populatia Planetei, matreata ramane o problema stanjenitoare, cu care nu ar trebui sa ne obisnuim, pentru ca putem scapa de ea relativ repede. In cele mai multe cazuri, ea este cauzata de o ciuperca prezenta la nivelul scalpului, dar poate fi determinata si de stres sau de dermatita seboreica.

Pielea are, in mod normal, un pH usor acid, cuprins intre 4,2 si 5,6. Multe dintre problemele tenului apar prin dezechilibrarea pH‑ului sau prin folosirea de produse nepotrivite.

DERMATITA ATOPICA. Numita si eczema, dermatita atopica este o reactie exagerata a sistemului imunitar, ce apare la cei predispusi genetic, ca urmare a unor factori din mediul de viata: igiena exagerata, cu produse cu formule dure, care dezechilibreaza pH-ul pielii, si cu detergenti iritanti, alimente cu potential alergen (fructe de mare, arahide, capsuni) etc. Boala ii afecteaza mai ales pe copii – desi poate aparea si la adulti – si produce disconfort din cauza senzatiei intense de mancarime pe care o produce.

CANCERELE DE PIELE Riscul de a dezvolta o forma de cancer creste direct proportional cu cantitatea de radiatii solare absorbite de piele, arata studiile. Exista mai multe forme de cancer de piele, care de care mai agresive: carcinomul spino-celular, carcinomul bazo-celular si melanomul malign.

  • Carcinomul spino-celular se dezvolta in epiderm, la nivelul celulelor scuamoase, pe zonele expuse la soare sau buze si are o pondere mare la adulti si varstnici. La debut se manifesta prin pete rosii care se descuameaza, apoi ulcereaza. Rareori metastazeaza alte organe, insa evolutia sa nu trebuie neglijata.
  • Carcinomul bazo-celular se dezvolta incet, sub forma unor proeminente nedureroase, mici, netede, roz sau gri-maronii, cu margine alba, cerata.
  • Melanomul malign este si mai periculos pentru ca se dezvolta si se extinde rapid, dintr-o alunita sau dintr-o pata intens pigmentata si cu forma asimetrica.

Specialistii ne recomanda sa ne supraveghem in mod deosebit alunitele care apar dupa varsta de 35–40 de ani, deoarece au un potential mare de a fi leziuni precanceroase. Insa si celelalte alunite ar trebui observate periodic de un specialist, mai ales dupa vacantele cu expunere prelungita la soare.

REFERINTE:
1. Corpul uman, manual complet. Ghid ilustrat de anatomie, fiziologie si afectiuni ale organismului, Steve Parker, Editura Litera, 2014
2. Tu. Ghid de functionare. Cunoaste-ti corpul pentru a ramane tanar si sanatos, dr. Michaiel F. Roizen si dr. Mehmet C. Oz, Editura Curtea Veche, 2007
3. Sanatatea are gust, Carte de nutritie pentru familie, dr. Mihaela Bilic, Editura Curtea Veche, 2011
4. Frumusetea nu este o misiune imposibila. Secretele frumusetii fara varsta, Oana Cuzino-Stern si Luciana Stanciu, Editura Cartea de buzunar
5. blogs.discovermagazine.com/80beats/2009/ 05/28/your-bellybutton-is-a-lush-oasis-forbacteria- and-thats-a-good-thing/

Urmatorul articol


Lasa un comentariu

Nu uita, comentariile trebuie aprobate inainte de publicare