Alergiile si intolerantele alimentare, in crestere accelerata

Desi reactiile alimentare sunt frecvente, cauzele lor sunt dificil de inteles, existand confuzii intre alergiile alimentare si intolerantele alimentare.

MECANISME DE PRODUCERE

Simptomele unei alergii alimentare si cele ale unei intolerante alimentare sunt asemanatoare, insa cauzele, consecintele si mecanismele de declansare sunt funda­mental diferite.

Alergiile alimentare sunt reactii mediate de sistemul imunitar si pot fi grupate in:

# alergii alimentare mediate de IgE (imunoglobuline fixa­te pe suprafata mastocitelor; cuplarea lor cu antigenul pro­duce degranularea mastoci­tului cu declansarea reactiei alergice de tip I, imediat);
# alergii alimentare non-IgE, mediate prin imunoglo­bulina IgG (IgG este principa­lul tip de anticorp care prote­jeaza organismul de infectii si este implicat si in anumite tipuri de alergii).

Intolerantele alimentare sunt reactii non-imunologice, cum ar fi intoleranta la gluten, histamina, lactoza, fructoza. Un tip special de intoleranta este intoleranta autoimuna la gluten – boala celiaca.

Asadar, alergia alimentara este o reactie imediata a sistemului imunitar, aparuta dupa consumul anumitor ali­mente, in timp ce intoleranta alimentara este o reactie non-imunitara a organismu­lui la anumite alimente, care se manifesta in special la ni­velul sistemului digestiv.

ALERGIILE ALIMENTARE MEDIATE DE SISTEMUL IMUNITAR

Alergiile alimentare mediate de IgE (alergii alimentare propriu-zise) sunt de tip rapid.

Sistemul imunitar reactio-neaza excesiv, producand an­ticorpii IgE specifici fiecarui tip de alergen.

Simptomele includ manca­rimi in zona gurii, diaree, greata, varsaturi, umflarea gatului, urticarie, respiratie suieratoare, angioedem.

Alergiile alimentare pot pro­voca o reactie grava sau chiar pune viata in pericol doar prin consumul unei cantitati mi­croscopice, atingerea sau inha­larea alergenilor alimentari.

Cei mai frecventi alergeni ali­mentari includ laptele de vaca, ouale, pestele, carnea proce­sata, nucile, fragii, capsunele, soia, arahidele, midiile, crustaceele, soia, graul etc. Alergenii alimentari pot pro­voca frecvent reactii alergice incrucisate. In astfel de alergii, simptomele se limiteaza, de regula, la nivelul gurii si al faringelui (sindrom de alergie orala) sau, daca se consuma cantitati mari de alergen, poate sa apara si disconfortul gastric.

Alergiile alimentare sunt reactii ale sistemului imuni­tar care pot avea manifestari grave, ce pun viata in pericol, numite anafilaxii. Tratamentul consta in exclu­derea din dieta a alergenului alimentar implicat.

Similar cu alte alergii ali­mentare, alergia la grau este mediata de IgE. Alergia la grau nu este nici boala celiaca, nici intoleranta la gluten.

Alergiile alimentare mediate de IgG sunt de tip intarzi­at si includ sindromul de enterocolita indusa de pro­teine, proctita alergica sau inflamatia rectala, esofagita eozinofilica si sindromul Heiner (boala pulmonara rara, atipica la sugari si copii mici, provocata de hiper­sensibilitate reversibila la laptele de vaca, care nu este mediata de IgE).

Severitatea simptomelor alergiilor alimentare de tip IgG depinde de cantitatea de alimente ingerate; prin excluderea temporara, cel putin 3 luni, a alimentelor incriminate, simptomele se amelioreaza.

INTOLERANTA AUTOIMUNA LA GLUTEN (BOALA CELIACA)

Boala celiaca (celiachia) nu este o alergie sau intoleranta, ci o afectiune autoimuna cauzata de gluten. Acesta provoaca o inflamatie a in­testinului subtire, la nivelul caruia apar leziuni ce variaza de la atrofie pana la dispari­tia vilozitatilor intestinale la persoanele susceptibile genetic (vezi infograficul din pagina alaturata). Componentele glutenului sunt gliadinul din grau si prolaminele din orz, secara si ovaz. Dintre acestea, gliadi­nul reprezinta cel mai toxic component al glutenului.

Boala celiaca

Atunci cand o persoana cu boala celiaca consuma alimente care contin gluten, sistemul sau imunitar reactioneaza prin deteriorarea mucoasei intestinului subtire. Membrana mucoasei intestinale este acoperita cu protruzii digitiforme, numite vili intestinali sau vilozitati. In mod normal, acestia permit nutrientilor din alimente sa fie absorbiti prin peretii intestinului subtire si sa ajunga in sange. In boala celiaca vilozitatile sunt aplatizate si inflamate, ceea ce face ca nutrientii sa nu se mai absoarba, indiferent ce cantitate de alimente consuma persoana respectiva, instalandu-se multiple deficite nutritionale.

Analize de sange care pot ajuta la diagnosticarea bolii celiace sunt:

# transglutaminaza tisulara (tTG) – autoantigenul major in boala celiaca;
# anticorpii IgA impotriva tTG – cu specificitate inalta pentru boala celiaca;
# testele genetice pentru stabilirea predispozitiei ge­netice a bolii.

Diagnosticul de boala celiaca este confirmat de biopsia de mucoasa intestinala.

In cazul adultilor, simptomele pot include diaree/constipatie, deficite nutritionale, pierdere in greutate, balonare si gaze, durere abdominala, greata si varsaturi, osteoporoza, dureri articulare, eruptii cutanate cu mancarime, dermatita herpeti­forma, ulceratii bucale, dureri de cap, tulburari cognitive.

La copii, simptomele pot in­clude greata, varsaturi, diaree cronica/constipatie, burtica umflata, incapacitatea de a absorbi nutrientii, dificultati in dezvoltarea sugarilor, de­teriorarea smaltului dintilor, pierdere in greutate, anemie, incetarea cresterii in inaltime, pubertate intarziata, tulburari de deficit de atentie/hiperac­tivitate (ADHD), iritabilitate, dizabilitati de invatare, dureri de cap, lipsa coordonarii mus­culare si convulsii.

Pacientii cu boala celiaca prezinta un risc crescut de malabsorbtie a proteinelor, grasimilor, fierului si vita­minelor liposolubile A, D, E si K si de dezvoltare a unor boli autoimune si forme de cancer (ex.: limfoame, cancer gastrointestinal, de piele).
Persoanele diagnosticate cu boala celiaca trebuie sa eli­mine complet si permanent din dietele lor orice produs care contine gluten.
Nu este recomandat sa se adopte o dieta fara gluten din proprie initiativa, fara o evaluare medicala prealabila si fara un diagnostic medical de boala celiaca.

INTOLERANTELE ALIMENTARE NON-IMUNOLOGICE

Cele mai frecvente intolerante alimentare nu sunt de natura imunologica, ci sunt cauzate de un deficit de enzime. Ca ur­mare, alimentele nu pot fi di­gerate, sau sunt slab digerate. Simptomele tipice sunt gaze intestinale, dureri abdomi­nale, diaree, varsaturi severe. Acestea sunt repetitive si apar in decurs de 2-4 ore dupa in­gestia alimentelor care nu pot fi digerate. Cele mai frecvente intolerante sunt la gluten, histamina, lactoza, fructoza. Consumate in cantitati mici, aceste alimente nu provoaca probleme.

Deoarece simptomele sunt uneori similare cu ale unor alergii, intolerantele alimen­tare sunt adesea diagnosticate sau confundate gresit cu o alergie.

* Intolerantala gluten non-celiaca

Unii pacienti au simptome similare cu cele ale bolii celiace, dar testele de san­ge si endoscopiile lor sunt normale. Aceasta afectiune a fost numita intoleranta (sensibilitate) la gluten non-celiaca. Cauza bolii nu este bine inteleasa si nu exista teste specifice. Cea mai obisnuita metoda folosita pentru a determina daca exista intoleranta la gluten este reducerea sau elimina­rea glutenului din dieta si monitorizarea simptomelor. Intoleranta la gluten non-celiaca nu este o boala auto­imuna si nu este asociata cu complicatiile bolii celiace (deficite nutritionale, risc de boli autoimune, cancer). S-a demonstrat ca pacientii cu aceasta afectiune pot tolera o cantitate mica de gluten fara a dezvolta simptome, astfel ca o dieta saraca in gluten poate fi suficienta pentru a evita simptomele.

Faptul ca nu este necesar sa se mentina o dieta permanenta fara gluten este o diferenta esentiala fata de boala celia­ca, care necesita mentinerea stricta pe tot parcursul vietii a unei diete fara gluten.

! Este important de retinut: boala celiaca si intoleranta la gluten non-celiaca nu sunt alergii alimentare, pentru ca nu sunt mediate de IgE sau IgG.Alergiile alimentare sunt reactii ale sistemului imuni­tar (mediate de IgE, IgG), dar nu sunt reactii autoimune, si de aceea nu cresc riscul de a dezvolta boli autoimune.

* Intolerantala histamina (HIT)

Histamina este o mole­cula cu rol important in afectiunile alergice. Efectele ei se manifesta prin interactiunea sa cu

4 receptori specifici (H1, H2, H3, H4), localizati in dife­rite tesuturi. Cea mai mare concentratie de histamina se gaseste in piele, plamani, stomac si, in cantitati mai mici, in creier si inima.

Histamina este sintetizata si depozitata in concentratii mari in celulele mastocite si bazofile si eliberata atunci cand acestea sunt activate. In organism, histamina este descompusa de enzimele histamina N-metiltransferaza (HNMT) in sistemul nervos central si diamina oxidaza (DAO) in tractul digestiv. Intoleranta la histamina (HIT) este cauzata de acumularea in timp a acesteia peste pragul de toleranta al unei persoane, mai degraba decat de o eliberare excesiva de tip puseu.

Simptomele intolerantei la histamina pot fi diverse – vezi infograficul de la pag. 17.

Chiar daca simptomele pot fi declansate de anumite alimente si sunt similare unei alergii, intoleranta la histamina este diferita de o alergie alimentara deoarece nu este mediata de IgE. De aceea, testele cutanate si testele de alergie sanguine sunt negative.

In organism, histamina provine din surse exogene (din alimente ingerate) si surse endogene (degranularea mastocitelor).

Cauzele cresterii nivelurilor histaminei includ: excesul de alimente bogate in histamina, intestinul permeabil si/sau iritabil, supraaglomerarea bacteriana a intestinului subtire (SIBO), deficienta de enzima DAO si/sau histamina N-metiltransferaza (HNMT), deficienta de metilare prin mutatia genei MTHFR, alergiile (reactii IgE), stresul si mastocitoza. Cauzele nivelu­rilor scazute ale enzimei DAO sunt: supraaglomerarea bac­teriana a intestinului subtire cu bacterii din colon (SIBO), intoleranta (sensibilitatea) la gluten non-celiaca, boala Crohn, colita ulcerativa, boa­la inflamatorie intestinala (IBS), gastroenterita, sindro­mul intestinului iritabil, chi­rurgia gastrointestinala, une­le alimente si medicamente.

Intoleranta la histamina poa­te fi cauzata si de infectii, in special virale, boli autoimu­ne, exces de estrogen.

In prezent, nu exista teste specifice pentru diagnosti­carea HIT, dar nivelurile de DAO si histamina pot fi de­terminate prin teste de labo­rator. DAO este principala en­zima implicata in intoleranta la histamina. Strategia cea mai folosita pentru evitarea simptomelor intolerantei la histamina este consumarea unor alimente cu continut scazut de histamina si supli­mentarea cu DAO in cazul persoanelor cu intoleranta si deficienta a acestei enzime.

Continutul de histamina al alimentelor variaza, dar nu este posibila o dieta fara his­tamina. Se poate ca anumite alimente sa contina compusi eliberatori de histamina, care pot declansa simptome simi­lare prin cresterea nivelului de histamina.

Alimente si/sau substante din alimente care stimuleaza eliberarea histaminei: tonul, ciocolata, capsunele, rosiile, kiwi, lamaile, ananasul, prunele, teiul, cacao, papaya, fasolea si leguminoasele, ger­menii de grau, aditivii (ben­zoat, sulfiti, nitriti, glutamat, coloranti artificiali), albusul crud, carnea de porc, drojdia.

Alimente cu continut crescut de histamina: vinul rosu/alb, berea, sampania, alimentele fermentate, murate sau con­servate, condimentele, sosul de soia, carnea procesata, pestele afumat, branzeturile maturate, fructele uscate, capsunele, papaya, anana­sul, citrice, rosiile, vinetele, spanacul, boabele de faso­le, nautul, soia, arahidele, scortisoara, ciocolata, graul.

Alimente cu un continut sca­zut de histamina: carnea si pestele proaspat, fructele proaspete (cu exceptia celor de mai sus), legumele proas­pete (cu exceptia rosiilor, spanacului si verzei), orezul, porumbul, meiul, ovazul, ma­joritatea uleiurilor de gatit.

Putem controla nivelul de histamina din organism prin alimentatie, dar si prin alte metode, precum blocarea re­ceptorilor de histamina, elimi­narea excesului de histamina, suplimentarea enzimei DAO sau stabilizarea mastocitelor.

Antagonisti (blocanti) ai recep­torilor de histamina: ghimbi­rul, Bifidobacterium si Lacto­bacillus rhamnosus.

Blocanti ai enzimei DAO: cea­iul negru si verde, alcoolul, cofeina, nicotina si teobro­mina (din cacao), energizan­tele, unele medicamente.

Cresterea actiunii enzimei DAO poate fi sustinuta de unele probiotice (B. infantis, B. longum, L. Plantarum), prin adaos de vitamina C, B6, de enzime pancreatice, cupru, zinc, consumul de ger­meni de leguminoase.

Stabilizarea celulelor mas­tocite poate fi imbunatatita cu quercetina, apigenina, Astragalus, Reishi, Eleuthero­coccus, rutin, teanina.

Atat nivelul histaminei secre­tate de mastocite (endogena), cat si nivelul enzimei DAO sunt influentate de deze­chilibrul microbiomului si inflamatia intestinului subtire si, de aceea, simptomele de intoleranta la histamina sunt mai frecvente la persoanele cu tulburari gastrointestinale, cum ar fi sindromul de intes­tin permeabil, boala infla­matorie a intestinului, boala celiaca, disbioza si SIBO.

Pe langa o dieta cu continut scazut de histamina, imbunatatirea si mentinerea echilibrului florei intestina­le, identificarea si tratarea cauzelor sunt esentiale pen­tru reducerea intolerantei la histamina.

* Malabsorbtia de fructoza

Numita gresit intoleranta la fructoza, malabsorbtia de fructoza este cauzata de capacitatea redusa a organis­mului de a absorbi fructoza. Aceasta ajunge nedigerata in intestinul gros, producand disconfort digestiv.

* Intoleranta la lactoza

Aceasta este cauzata de lipsa sau productia insuficienta a enzimei digestive lactaza, care metabolizeaza zaharul din lapte. Lactoza ajunge astfel in intestinul gros si este apoi procesata de bacteriile intestinale, pro­ducand, in functie de doza, balonare, flatulenta si diaree.

Intoleranta la lactoza nu duce la complicatii severe, care sa puna viata in pericol, cum se poate intampla in cazul alergiei la laptele de vaca. Tratamentul consta in administrarea enzimelor de­ficitare – identificate cu teste genetice sau pe baza mani­festarilor clinice.

ROLUL SANATATII SISTEMULUI GASTROINTESTINAL IN ALERGIILE ALIMENTARE

Stimularea tractului gas­trointestinal prin consu­mul frecvent de antigeni alimentari poate duce la inflamatie cronica, cresterea permeabilitatii intestinale si trecerea antigenelor alimen­tare in sange. Organismul recunoaste aceste particule ca fiind straine, iar sistemul imunitar incearca sa le elimi­ne formand complexe imune care pot produce afectiuni digestive, psihice, imunitare, inclusiv alergii.

In ultimii ani, a devenit evident ca sistemul nervos enteric intestinal regleaza celulele-cheie implicate in inflamatia alergica, cum ar fi limfocitele, mastocitele si eozinofilele. Microbiota in­testinala influenteaza morfo­logia, imunitatea intestinala si sistemul nervos intestinal – de aceea, echilibrarea florei intestinale prin suplimen­tarea cu probiotice poate creste toleranta sistemului imunitar la alergeni si reduce reactiile alergice.