Episodul 17
Cristina Otel
Suntem 100% sinceri cand le vorbim copiilor?
Cristina Otel este mama a 2 copii, trainer si life design coach. Pe blogul ei personal si in podcastul Pauza de Bine abordeaza cu pasiune teme precum evolutia personala, parenting constient si antreprenoriat. Este preocupata de autocunoastere si descoperirea de sine. In acest episod Cristina ne vorbeste despre importanta sinceritatii in relatia parinte-copil, despre parentingul constient si schimbarile aduse de rolul de parinte.
Subiecte discutate
00:34
Ce este parentingul constient?
05:25
Exista si notiunea de parenting inconstient?
07:07
Starea aceasta de a fi constient incepe inainte sau dupa ce devenim parinti?
08:52
Suntem 100% sinceri cand le vorbim copiilor?
15:38
Unde si cand intervine rolul povestii sau al basmelor in a povesti pe intelesul copilului un aspect sau un eveniment?
17:55
Cum facem cu prietenia? Suntem prieteni cu copiii nostri sau ne pozitionam autoritar?
25:55
Cum gestionam energia astfel incat sa putem face fata provocarilor de parinte?
49:54
Cea mai mare provocare de parinte pentru Cristina
Concluzii Citate
(…) Imi place sa spun ca atunci cand vorbim despre parenting constient, vorbim de fapt de parinti care au inteles ca parentingul nu e despre copii, cat e despre ei, in primul rand.
(…) incerc sa scriu despre lucruri care ni se intampla si ce-am facut ca o consecinta, ce-am invatat de acolo, ce intrebari ne-am pus, ce-am facut diferit.(…) Exista iluzia asta ca cine scrie in online, ca e vedeta, persoana publica sau asa mai departe, arata numai ce-i frumos si de aici e foarte simplu pentru oameni sa traga concluzia ca la tine totul e roz, tie totul iti iese… Come on! Nu-i asa.
(…) cred ca de multe ori alegem sa nu fim sinceri cumva si ca sa ne protejam pe noi.
(…) eu sunt pro sinceritate, dar la modul in care sa nu sadim anxietate, teama, panica, in sufletele lor. Raportat de exemplu la situatia asta cu COVID, vorbim des despre reguli. Vorbim despre faptul ca exista acest virus, vorbim despre faptul ca nici noi nu stim ce ne asteapta maine, poimaine. (…) dar n-o spun la modul “Vai, Doamne, daca maine n-o sa reusim?”(…) Chiar daca eu am intrebarile astea in mintea mea, incerc sa nu le transmit.
(…) cred ca si pentru adulti uneori cate o poveste gandita – stii ca de asta exista carti cu povesti terapeutice – uneori e mai simplu de digerat mesajul, pentru ca ne plac povestile. Si cred ca pentru copiii, sigur, trebuie sa schimbi povestea si trebuie sa fie adaptata nivelului varstei,
(…) mie imi place ideea asta de a sti ca sunt prietena cu copiii mei, ca-s mama aia cool, dar cred ca nu… Cuvantul potrivit nu e prietenie. La fel cum nu cred ca e nevoie sa fii autoritar si sa te plasezi asa undeva, asa “eu sunt mare, tu esti mic si trebuie sa faci cum zic, pentru ca eu stiu mai bine”.
(…) simt ca rolul nostru de parinti, dincolo de a crea o relatie frumoasa cu copiii astia si sa ii ajutam sa devina niste adulti nu doar functionali, ci adulti fericiti, impliniti, care sa stie sa-si asculte nevoile, sa aiba curaj, care sa se iubeasca si asa mai departe.
(…) la nimeni nu e asa liniar. Gata, am ajuns la nivelul asta, m-am luminat si gata, de acum incolo mergem asa, lin. Trecem asa lin prin viata, fara niciun fel de provocari. Nu!
(…) prima intrebare pe care mi-as pune-o e “De ce cred ca doar cu autoritate se poate rezolva?” Da, inteleg ca pe termen scurt da rezultate. Te-am trimis la tine in camera sau nu stiu ce-am zis sau ce-am facut si gata, am urmatoarele cinci minute liniste.
(…) e important sa ne alegem bataliile. Si da, sunt de acord cu tine ca numarul nostru de unitati de energie intr-o zi este ce este si trebuie sa-l dramuim, sa-l impartim cum putem mai bine.
(…) Situatia e departe de a fi ideala, dar sunt ceteva lucruri pe care le fac si mai ales de cand a inceput toata nebunia asta cu pandemia, cumva am reusit sa mi le transform in niste obiceiuri pentru ca pandemie